Mie titlul mi se pare unul glorios și-mi convine de minune, ca ființă domesticită de pisici ce mă aflu. Însă subtitlul mi-a sunat clopoțelul amintirii fiindcă am citit și „Arheologia iubirii”, a aceluiași Cătălin Pavel, iar acolo ironia și splendoarea se mișcă în aceiași pași de dans. Era dreptul meu să sper că și această nouă carte o să-mi aducă multă mirare, multe descoperiri, ceva revelații chiar, pe alocuri, totul îmbrăcat într-o foarte fină și măiastru croită cămașă de borangic a umorului. Practic, afli, asta faci la fiecare paragraf, afli lucruri noi, crești, te-mbogățești, dar te și bucuri, nu doar pentru că, uite, ești mai bogat decât c-o propoziție în urmă, ci pentru că aflarea asta are o greutate a ei care se convertește în frumusețe și-n împlinire.