O carte în care Arsenie Boca ne apare mai puțin ca un sfânt și mai mult ca un frate. Viața lui a fost plină de multe din greutățile prin care am trecut noi înșine. Dar a fost mai puternic decât mulți dintre noi. Citind cartea am pierdut un sfânt, dar am câștigat un frate.

O carte care ar putea trezi interesul chiar și celor neinteresanți de problemele LGTB ( ca mine). Pentru că abordează problema istoric, biblic, ironic .Nu conving pledoariile pro, venite din interiorul comunității. Dimpotrivă, stârnesc dezaprobare dar și compasiune.

Cartea este o autobiografie/roman a unei personalități române recunoscuta mai mult în lume decât în orașul în care a activat ca actrița: Craiova. O ființă/flacără, un om cald, un talent uriaș. Ca femeie, un simbol a sensibilității și devotamentului. Cartea îți întărește încrederea că viața e plina de oameni minunați, pe care nu ii căutăm și deci nu ii descoperim destul.

Ai avut vreodată dorința sa abandonezi orașul tău zgomotos și aglomerat și să trăiești în vârful unui munte singuratic? Autorul chiar asta a făcut. A durat ceva vreme să-și aranjeze un cuib așa cum l-a visat, dar a făcut-o cu bucurie și pricepere. Paradoxal, când dorește să fie în social, își caută prietenii și își deschide porțile raiului lui. Mă mir că munții noștri nu sunt plini de astfel de visători iubitori de oameni...