Pe cat de subtire si de repetitiva pare la o prima vedere pe atat de greu de explicat este. Pentru ca aceasta carte este o oglinda in care sufletul se deschide aratand ceea ce are mai scump: atasamentul. Sufletul copilului este o floare, un copacel ce trebuie ingrijit fara a fi izolat de traire. Stilul repetitiv descoperit nu face altceva decat sa accentueze ceea ce este cel mai important: consecventa.

O carte greu de citit. De obicei preferam prezentarile edulcorate, fara tuse groase, pastelate. Dar cartea lui Desmond este de o nuditate feroce. Cu toata aroganta creatiei/creatorului nu suntem decat niste animale care si-au castigat locul din varful piramidei prin... pozitie... (trucuri, ingeniozitate, accidental?) Cartea aceasta este o experienta ce merita traita atat de creationisti cat si de evolutionisti pentru ca raspunde tuturor nelamuritelor. Creationistilor le va fi greu sa ignore asemanarile cu casta animalelor iar evolutionistilor le va fi de asemenea greu sa explice animalitatea care pesrsista in caracter si comportament. Dar ca sa nu plictisesc prea mult ma rezum la un singur cuvant: CITESTE!

O carte pentru oameni mari ce se ascund in trupuri de copil si viceversa, copii ce se ascund in trupuri de maturi. In primul rand trebuie sa ne amintim ca "niciodata sa nu spui niciodata", e mai simplu si mai cinstit asa. Poate ca vreodata, cand viscolul te va impiedica sa vezi ce este pe strada nevoia de bine sa-ti fie umpluta ce aceasta carticica. Si parca e si mai greu sa spui destul cand esti in fata unei portii de tort de ciocolata. Ori ceea ce Maria Ellis face printre randurile acestei povesti este doar magie, o vrajitorie, dar functioneaza. si daca la sfarsit simti o oarecare deziluzie, cel mai bine este sa impaturesti frumos cartea si sa o faci cadou. Sunt copii care traiesc in bratele lui niciodata, care nu au curaj sa spuna destul pentru ca este un taram prea indepartat si care chiar nu spera ca vreodata sa aiba parte de un cadou asa de frumos.

Inainte de a ajunge acasa, o carte trece prin ochiul si sufletul tau. Cartile nu au nevoie de review-uri. Ele pur si simplu te cuceresc cu o ocheada. Si Matt Haig a impregnat cu iubire textul dintre coperti astfel incat daca nu te atrage titlul s-ar putea ca nici continutul sa nu ti se para interesant. Despre ce este vorba? Despre viata si moarte. Despre desprindere si ramanere. Despre evaluare si consecintele alegerilor. In momentul in care consideri ca viata nu mai are nimic de oferit e bine sa faci o reevaluare. Un moment de respiro nu are cum sa strice. Iubeste si vei fi iubit sau poate nu, dar merita sa iubesti. Daruieste si vei fi daruit, deci daruieste. Primeste si vei fi primit, deci primeste. Accepta si vei fi fi acceptat, deci accepta. Nu stiu daca toti au sansa sa treaca prin aceasta biblioteca de la miezul noptii dar Matt Haig ne-a daruit o clipa de tandrete cosmica, ne-a aratat ca speranta nu moare si ca durerea singuratatii chiar doare.

Richard Bach, Eckhart Tolle... oare ce acesti doi scriitori in comun? nimic altceva decat cuvantul. Poate ca vi se pare o crima de lezmaiestate alaturarea din titlu. Dar sa nu uitam ca insusi Isus spune ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’, asadar el ne indeamna sa avem curaj sa ne privim in fata ca adevarati Mesia. De fapt, Mesia este Cel asteptat nu Cel rastignit. Sunt oameni care inca il mai asteapta pe Mesia, sunt oameni care l-au gasit pe Hristos dar aceast mic fragment de iubire nu vine sa zdruncine temeliile credintei prin intrebari fara sens si nici nu vrea sa stearga maretia unui semn de intrebare. Nu, in acesta carte va veti regasi cu indoielile, cu temerile, cu raspunsurile pe care le stiti dar le doriti totusi confirmate. Aceasta carte nu este un indreptar de buna cuviinta, nu este o carte de rugaciuni ci este doar un sprijin pentru momentele de cumpana ale sufletului si citind-o nu veti nici mai puternici, nici mai credinciosi ci doar mai curiosi in a va descoperi puterea iubirii. Si pentru a te cunoaste poate ca ai nevoie de indrumare, de lamuriri... ramane de vazut...

Basmul! Cine mai crede in ziua de astazi in basme? Nu stiu, dar fara basme viata noastra ar fi o campie neteda, fara nici o margine in care sa ma oprim ca sa ne capatam rasuflarea. NU, acesta nu este un indemn sa cititi aceasta carte. Asemeni tuturor lucrurilor de pe aceasta lume sau de pe oricare lume doriti dumneavoastra si cartile au destinul lor. Si asemeni oricui, si ele pot alege. Da, de cele mai multe ori cartile isi aleg cititorii. Daca nu va ridicati la iubirea lor cartile va dau libertatea de a alege. A fi ales nu este o rusine ci premiul supre. Acest lucru inseamna ca meritati increderea care vi se acorda. Asemeni unei zile toride, viata va scoata in cale carti racoroase ca aleile unui parc sau ca unduirea apei, ramane numai la alegerea dumneavoastra ce alegere faceti: va continuati drumul prin arsita zilei sau va oferiti o clipa de ragaz la umbra unei povesti? Cartile nu mor si nu vor murii... chiar daca focurile acestei lumi vor arde fiecare ramasita dintr-o carte, cartile vor continua sa mearga printre noi, ascunse in sufletul unui iubitor de povesti sau isi vor lasa cuvintele libere asemeni funigeilor la vreme de toamna... despre ce este vorba in aceasta carte? eu zic doar ca merita sa incercati... la buna regasire... eu va astept intre filele ei...