O carte-bijuterie Un joc al umbrelor, al cuvintelor de dincolo de cuvinte, in care esenta “scapa”, nemortificata intr-un tablou univoc. Un joc al copilariei fara sfarsit, al unei povesti fara inceput, singura garantie ca nu va avea nici final, un lirism care imbraca in dantelarie fina povestea fara poveste, altfel de poveste, despletita in suvite rebele. Margele colorate rostogolindu-se in toate colturile inimii, cu fisuri multiple. Umbre, multe umbre, mai vii ca niciodata. La cules de ape, de mers in desert de dragul nisipului. Obositor. Uneori. Siluete negre, delicate, alunecand pe zapada foii. Imperfect de perfect. Mai multe finaluri. Nesfarsit. PS. A se citi cu sufletul intr-un picior, dupa un ritual prealabil de intoarcere in copilarie.