O carte ce nu se ridică la nivelul celorlalte cărți scrise de către Julia Donaldson,cu multe cuvinte /expresii ce nu le găsesc potrivite copiilor, precum :"dihanie" , "pocitanie" , "mă simt o risipă". O poveste despre 5 animale ce se consideră urâte și "slute", fac o gașcă și se plimbă prin savană, destul de mândre de ele, iar la final realizează că în ochii copiilor lor, sunt minunate și sunt acceptate cu toată urâțenia lor. Îmi place că la finele cărții există o listă cu 5 animale(sunt și ilustrate) :mari, mici, timide și urâte și întrebă părerea cititorului /povestitorului , sunt urâte ori ba? Ca notă aș da: 3,5. Dintre cele 3 cărți scoase până în acest moment de către aceeași autoare și editate de către cei de la Litera aș recomanda : Șobi cel hoț, în această narațiune găsim puțin din farmecul lui Gruffalo.

Copiii mei sunt încântați de această poveste plină de umor, despre o vrăjitoare iubitoare de negru,atât de tare iubea această non-culoare, încât toate lucrurile pe care le deținea, erau negre :casa, fotoliile, inclusiv motanul Wilbur, fapt ce duce la o serie de incidente, așadar ea se hotărăște să îi schimbe coloritul;o poveste ce te învață să fii empatic și să îi accepți pe ceilalți cu toate calitățile și defectele lor. Într-adevăr traducerea pe alocuri este ușor nepotrivită.