M-a tulburat si m-a lasat rece totodata… Mi-ar fi placut ca Sylvia Plath sa aleaga viata si sa continue sa scrie, sunt sigura ca ar fi avut alt timp se scriitura la batranete

mi-a placut( greu de explicat cat de tare) tehnica cu care a construit BAS romanul, am intrat in secolul XX si dupa m am intors la Revolutie si inapoi in timpurile noastre :) iar povestile cu care e presarat romanul( preferata mea e cea cu levi moreno) adauga o nota pseudo-istorica dar… dupa ce am terminat capitolul cu ilarie voronca, am simtit ca totul devine obositor putea sa aiba cred cu 150 de pagini mai putin, natural p.s. o multumire speciala lui BAS ca a construit un personaj ca Sergiu! ar trebui sa faca un serial gen “Umbre” doar despre Sergiu

cred ca oricine si a pus vreodata intrebari de tipul: “au dreptul popoarele dezvoltate economic sa colonizeze, chiar si daca nu fac rau?” sau “este imoral sa distrugi o cultura chiar daca ea are practici imorale?” ar trebui sa citeasca romanul asta plus, ideea asta a povestitorului care da viata mai departe, aproape ca un magician din spatele cortinei, deci a scriitorului ce pune lumea in miscare imi place tare ,, cel care stie toate povestile va avea intelepciunea”( pag. 120)

20% Nerval, 20% Poe, 50% Nietzsche, 10% originalitate non-europeana si perceptie persana asupra dihotomiei viata-moarte, care se amesteca si se sfasie una pe alta

Un roman-poezie de analiza profunda a trairilor umane in fata mortii. Siskin dezvolta un existentialism pozitiv, intocmai ca Zorba lui Kazantzakis.

o radiografie minunata a unei comunitati pe cale de disparitie, mai apropiata de lumea spirituala decat de cea materiala. Narine Abgarian nuanteaza idilic ideea “integrarii depline a omului in univers”. Lui Llosa i-ar placea foarte tare

Lewis are sufletul si imaginatia unui copil, posedand totodata o minte sclipitoare filosofic. Este marele initiat al secolului XX in filosofia crestina. O carte “must read” a ateilor, credinciosilor, pentru oricine cauta adevarul

mi se pare foarte interesant ca multi cititori ai acestui roman au acuzat-o pe Guzel Iahina ca se afla intr-o zona politica gri si ca romanul asta chiar sustine idei putiniste… am constatat ca multi oameni vin si citesc numai ideologic, tot ce vad intr-o carte e o perspectiva politica, lucru care pe langa faptul ca e tragic, nici nu exista in cartea asta. Povestea Zuleihai e inspirata din povestea de viata a bunicii autoarei si este scrisa exceptional, in special prima parte si ultima parte. Sunt cateva fragmente in cartea asta care sunt atat de vii, ca ti se zbarleste parul pe tine in timp ce induri frigul si viscolul siberian. Personajele sunt construite usor ambiguu, dar asta cred ca inseamna sa transpui o poveste reala pe hartie si sa ii oferi doar un strat fictional, nu te mai intereaza atat de tare sa faci portrete nesfarsite ale personajelor. De asemenea, desi abia daca mai pot sa inghit termenul de literatura feminista, incep sa iubesc vadit literatura feminina :)

Super carte