Un document excepțional despre suferințele îndurate de basarabeni sub ocupația armatei sovietice, despre orașele transformate în cenușă de armata rusă în retragere, despre cruzimile inimaginabile la care a fost supusă populația, despre bisericile transformate în depozite și cinematografe, despre preoții schingiuiți și omorâți, despre românii deportați în Siberia, despre copiii români umiliți de învățătorii evrei, despre jafuri și crime de război. Un document cu bucăți din istoria noastră, care nu se învață la școală și sunt necunoscute publicului larg.

O carte mai mult decât interesantă despre capetele încoronate ale Europei. Cuplurile regale formate datorită intereselor politice și economice ale statelor erau/sunt condamnate la o existență silnică, tristă și încorsetată. Însă, dacă regii și-au permis de-a lungul secolelor să întrețină un număr nelimitat de metrese și copii nelegitimi, viața reginelor era restricționată drastic. Ele trebuiau să fie caste, pentru a aduce pe lume viitorii regi, a căror paternitate nu trebuia pusă în discuție, chiar dacă de multe ori soții lor, regii, erau impotenți, nebuni sau cu alte dizabilități. Înconjurate de un lux de multe ori exorbitant, o spoială decorativă, deoarece condițiile de igienă și curățenie erau de cele mai multe ori extrem de precare, reginele au fost de-a lungul timpului „doar un uter”, după cum s-a exprimat chiar Napoleon. Cele care și-au permis să sfideze regulile, au plătit scump: cu capul pe butuc, la mănăstire sau închise zeci de ani. Puține dintre ele au scăpat nepedepsite. Notă discordantă o face Ecaterina cea Mare a Rusiei care și-a permis zeci de iubiți, toți răsplătiți cu averi imense...

O carte captivantă, o poveste despre violența dusă la extrem, despre umilință, frică, teroare, dar și despre demnitate, puterea de a lupta cu forțele răului și propriile angoase, de a-ți depăși limitele, de a te sacrifica pentru cei dragi, dar și pentru semenii tăi. O poveste de iubire tulburătoare, ca o adiere suavă, abia ghicită, de parfum de lămâi, care crește treptat, devenind intensă, acaparatoare, explozivă. O poveste de iubire plină de inocență și delicatețe care contrastează cu ororile și durerile războiului, trăită cu intensitate paroxistică, tocmai pentru că viața în asemenea condiții nu are nici o valoare. Dar peste toate aceste trăiri se suprapune speranța. Ea este cea care nu moare niciodată, atât timp cât „înfloresc lămâii”.