Acest freamat bland al absurdului e o carte solara, nu doar fiindca actiunea nuvelelor se petrece in tari din bazinul mediteranean (Franta, Italia, Maroc), ci si pentru ca prozele incluse in volum ilustreaza dinamismul, optimismul, "la joie de vivre", harul tonic ale unei autoare cu adevarat indragostite de viata, de creatie, de semeni. E o carte in care personajele isi traiesc intamplarile ca pe un dat al sortii si incearca sa profite cat mai mult de tot ce le ofera existenta. Mediul in care se desfasoara actiunea nuvelelor e unul simplu, normal, nesofisticat, un mediu in care orice cititor se poate regasi, dar in care, negresit, apare cate un element neprevazut, neasteptat ce captiveaza imediat si personajele si cititorul.

 

Conflictele nu sunt stufoase, trama se tese dintr-o singura urzeala, ceea ce confera fluenta naratiunii. Expunerea este concisa nu doar pentru ca respectiva concizie e impusa de genul abordat, ci fiindca aceasta e una din caracteristicile scrisului lui Muriel Augry: mergerea la esente, renuntarea la artificii tematice, narative, stilistice, care, mai mereu, isi dovedesc inutilitatea.

 

In Acest freamat bland al absurdului, prozatoarea isi propune sa arate ca nu doar spectaculosul, ci si realul cotidian, faptul marunt de viata, banalul de zi cu zi care ne este dat pot constitui substanta (suculenta!) a unor captivante naratiuni, a unor povesti mereu noi.