Iata un volum in care Codrut Radi se neaga oarecum pe sine si poezia sa anterioara. Nu o lepadare de piele, ca la serpi, ci o trasformare a eului, evitarea artificialitatii spre a regasi natura profunda a propriei conceptii. Lumina cand prin ochi opune/ spirale spartelor orbite, produce o iluminare in interior. Poezia este nervul optic prin care imaginea, sau iluzia se transmite spre creier. Poetul vede in unghiul mort al vietii, imaginea se alcatuieste pe cortex din fragmente ale unor ochi multipli. Nu uitam ca autorul e si pictor. Privirea sa devine adapostul cuvintelor, pe care le potriveste mai bine ca oricand. - Horia Garbea