Hiperactivitatea reprezinta un adevarat sindrom psihologic sau este doar o exprimare zgomotoasa a vitalitatii sau un entuziasm care nu merita decat o privire amuzata? In aceasta carte, Gabriel Wahl ofera un tablou complet, riguros si, in acelasi timp, accesibil, al tulburarii de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD), o tulburare putin cunoscuta, care poate aduce numeroase dificultati atat in viata personala, cat si in cea profesionala. Simptomele hiperactivitatii intalnite la adulti sunt descrise cu acuratete si ilustrate cu numeroase exemple clinice, si sunt trecute in revista atat cauzele care au condus la aceasta tulburare, cat si solutiile terapeutice existente in prezent.

 

Gabriel Wahl este psihiatru, a predat psihologie clinica la Universitatea Paris-VII si conduce Asociatia de cercetare pluridisciplinara a esecului scolar. A scris numeroase carti despre precocitatea si hiperactivitatea intalnite la copii.

 

In mintea mea, in gandurile mele, e un pic de haos; daca incerc sa citesc sau sa ma concentrez pe o idee, rareori reusesc. Imi vin ideile una dupa alta, e ca o invalmaseala sau un vacarm. Cand eram copil, nu intelegeam de ce trebuia sa petrec ore intregi ca sa invat pana si cea mai simpla lectie. Credeam ca e vina mea, ca nu sunt cuminte, ca nu vreau sa ma maturizez si multe alte lucruri de genul acesta pe care mi le spuneau parintii si profesorii. Am realizat recent ca nici cea mai puternica vointa din lume nu ar fi in stare sa ma elibereze de acest vacarm. Aceasta tulburare este un mic blestem, fiindca nu seamana cu nimic din ceea ce cunosc psihiatrii si psihologii.

 

Ce nu stiu intotdeauna apropiatii persoanelor hiperactive este ca tulburarea de atentie fluctueaza si nu este intotdeauna proportionala cu implicarea emotionala. Puteti sa va adorati copiii si totusi sa-i faceti sa va astepte la sfarsitul orelor sau sa uitati o promisiune pe care ati jurat sa o respectati. Cotidianul, rutina infraneaza nivelul atentiei, in timp ce noutatea si pasiunea il stimuleaza. Persoanele hiperactive stiu bine asta, li se reproseaza inca din copilarie. Parintii lor au constatat ca, atunci cand acestia se jucau, se concentrau perfect, in timp ce atunci cand venea vorba de temele de la scoala erau mereu imprastiati. Asa ca, atunci cand medicul le-a spus ca micutii lor sufera de deficit de atentie, au fost un pic neincrezatori in aceasta tulburare cu geometrie variabila. Este lucru stiut: copiii sunt mai smecheri decat adultii...

Traducere din limba franceza de Laura Matei.