Meditatiile ascetico-teologice cuprinse in cele trei parti din Cuvintele Sfantului Isaac Sirul, reprezentant de varf al traditiei spirituale siro-orientale - alaturi de figuri proeminente precum Sahdona Martyrius, Ioan de Dalyatha, Iosif Hazzaya s. a., la scrierile carora apelam punctual, in  functie de contextul tematic - , nu pot lasa cu siguranta cititorul indiferent. Poate nu atat de "filosof" precum unii dintre exponentii de vaza ai patristicii de limba greaca, nu atat de inclinat spre extensiile speculative ale discursului, Sf. Isaac impresioneaza inainte de toate printr-un limbaj direct, atasant, reiesit din incercarile unei experiente indelungate.

Ceea ce nu inseamna ca abordarile sale ale unor teme extrem de variate nu ating niveluri de inegalabila profunzime, iar acestea se reflecta expresiv in virtutea cresterii lor organice din faptul trait, fiind resimtite ca atare drept marturii dincolo de orice indoiala. Chiar si in luarea in discutie a unor probleme de gnoseologie, desi urmeaza un model tripartit traditional in gandirea mistica siro-orientala, acesta e trecut prin filtrul unei meditatii profund originale, ca experiere concreta, asumata personal drept simt al prezentei lui Dumnezeu.

Trasatura distinctiva care ii singularizeaza vocea este tocmai cunoasterea adanca a ceea ce spune, simtirea descoperirii darului divin, tainica inspiratie pe care o insufla unui discurs caruia ii e dat sa respire aerul adevarului, iar aceasta in cel mai firesc mod cu putinta. Este miracolul unei supreme donatii care intoarce curgerea spre izvor. - Dorin Stefanescu