Personalitatea unui compozitor se contureaza mai precis in perspectiva timpului. Privindu-l pe Augustin Bena (1880-1962) in cadrul epocii sale ne dam seama de multilateralitatea sa si de realizarile sale in toate domenilie in care a activat. Nu numai ca stralucit profesor de dirijat coral si compozitor de coruri, ci si eminent pedagog in toate special itatile: solfegiu, teoria muzicii (flind autorul prirnului tratat in limba romana: Teoria muzicii. Principiile, 1923) istoria muzicii, acustica, estetica muzicala si pian. Inca din primul an de activitate didactica, dupa absolvirea stralucita a Conservatoarelor din Berlin si Bucuresti, fiind numit profesor de muzica la Sibiu in 1906, la Seminarul Andreian, la cel Pedagogic, la scoala civila de fete si la scoala ASTRA, a predat si pian. Faptul ca era un bun pianist l-a ajutat in prodigioasa sa activitate artistica-organizatorica, creand si conducand peste 25 de formatii corale (a realizat si primele auditii ale oratoriilor Creatiunea de Haydn, in 1931 si Samson de Handel, in 1940 la Cluj), ca si in activitatea pedagogica in cadrul Academiei de muzica si arta dramatica (actualul Conservator "Gheorghe Dima"), unde a detinut catedra de ansamblu coral si functia de rector. Acum i se editeaza si lucrarile din domeniul pianului, de catre Conservatorul pe care l-a condus cu un rar devotament, caruia i-a creat si un Muzeu de instrumente muzicale - primul din tara - si l-a inzestrat cu colectii de coruri din literatura universala si cea romaneasca. Intre piesele compuse pentru pian Preludiu si Fughetta (1958) sunt o mostra despre perfecta cunoastere a stilului polifonic, demonstrata si prin unele compozitii corale, in afara de cele mai numeroase in stil popular.
In ceea ce priveste piesele compuse de Augustin Bena pe teme folclorice, remarcam indemanarea componistica de a prezenta aceeasi melodie atat pentru cor mixt sau voci egale, cat si pentru voce si pian sau pentru pian solo, oricare dintre variante flind convingatoare.
Daca am cunoaste numai varianta pianistica si nu am sti ca exista mai multe forme ale prelucrarii, am crede ca numai pentru pian le-a scris, desi majoritatea au aparut prima data ca si coruri. Intre aceste miniaturi pentru pian gasim melodii foarte cunoscute si de larga circulatie, cum sunt: De-ar fi mandra-n deal la cruce, Trandafir de pe cetate, Pasare galbena-n cioc s.a. Unele jocuri populare apar in creatia lui Augustin Bena numai in aceasta ipostaza pianistica: Joc, Batuta, Sarba, Marunta I si II, Tarina de la Abrud - prelucrare mai ampla- careia i-a facut si o ingenioasa varianta la patru maini, ce s-a bucurat de mult succes in concerte. Dorul meu si Neica, neiculita sunt dupa Iacob Muresianu, dupa cum a notat compozitorul in manuscris. Cumetrita e dupa o melodie culeasa de V. Popovici. Batuta e un dans caluseresc de pe Tarnave. Joc si Sarba, aranjate pentru pian usor, sunt prelucrari de melodii din manualul de muzica de Gr. Magiari si N. Lupu. Bar oita a fost gasita dupa ce albumul a fost incheiat.
Pe o notita datata din 12 octombrie 1950, aflata intre aceste prelucrari de folclor, Augustin Bena scrisese: "Preocuparea mea de capetenie la compunerea acestor mici cantece a fost sa le fac cat mai usoare si sa fie romanesti". Pedagogul excelent si experimentat (care a reusit sa creeze buni dirijori de cor chiar si numai intr-un singur curs de vara), s-a gandit la toate varstele de incepatori la pian, facilitand cunoasterea acestui admirabil folclor, pe care el l-a iubit atat de mult, dorind sa fie indragit de toti, pretutindeni, prin intermediul instrumentului cel mai raspandit si cel mai necesar dobandirii cunostintelor muzicale: pianul.