[...] planurile pe care se dezvolta poezia lui Pillat sunt trei: realitatea concreta, planul general simbolic si realitatea lirica. Aceasta opera, cum s-a mai observat, ne propune un univers domestic foarte bine structurat peste si prin care se desavarseste rotatia anotimpurilor, implinirea destinelor umane pe treptele varstelor si ale evenimentelor capitale ale vietii (nasterea, nunta, moartea), trecerea suflului nevazut al timpului. [...] Coordonatele tematice ale acestui univers rotund sunt insa mai mult decat simple teme: timpul, copilaria, moartea sau peisajul reprezinta axele lui arhitectonice, astfel ca poetul nu e un simplu evocator al trecutului, un cantaret al copilariei, un infiorat in fata mortii sau un descriptiv. Pillat solicita aspectul de adanca generalitate umana al acestor motive, are fata de ele o pozitie filosofica, tratandu- le ontologic, in ipostazele ultim abstracte.  Vazute din acest unghi, temele propuse devin entitati si intre ele se stabilesc legaturi firesti. Timpul e vazut prin peisaj si invers, astfel incat actul regasirii Miorcanilor sau Floricai nu tine de sfera de experiente specifice literaturii traditionaliste, nu e o simpla reintoarcere la vatra, ci debarcarea pe un taram in care perspectiva oarba si vecinatatea zeilor tutelari ai familiei ascute la maximum apetenta pentru ultimele abstractiuni si prepara sufletul pentru confruntarea cu stihiile. [...] Pillat reprezinta in istoria lirismului romanesc, impotriva numeroaselor accidente sau aluviuni nesemnificative, tipul cel mai pur al cantaretului elegiac. - Mircea Tomus