Acesta opera de maturitate a marelui povestitor humulestean, prezinta primele sale experiente sufletesti, evoca icoane scumpe legate de varsta inocentei, imortalizeaza oamenii si locuri si costituie o monografie a vietii materiale si spirituale a satului moldovenesc de la munte. Prozatorul da glas durerii cauzate de parasirea locurilor dragi, infatiseaza satul si consemneaza incercarile lui Nica de a-si indupleca mama sa nu-l trimita la Socola, prezinta opiniile parintilor despre invatatura, surprinzand gandurile lui Nica si drumul parcurs pana la sosirea in Iasi.

Cautind sensul existentei care nu poate fi descoperit decit in si prin fapte exemplare, memoria naratorului iese din cadrele timpului fizic pentru a regasi un timp al sau, subiectiv, delimitat de repere de ordin afectiv. Tipul de relatie care se stabileste intre timpul obiectiv si cel subiectiv constituie, de altfel, premisa esentiala a diferentierii autobiografiei de celelalte specii ale literaturii personale: autorul de memorii este preocupat, mai ales, de reconstituirea exacta a intregii vieti sau a unei anume perioade, considerata importanta, fara a omite nimic din ceea ce s-a petrecut atunci, mentinind o "obiectivitate" a relatarii; certificatul de autenticitate al scrierilor de acest tip este, aproape totdeauna, data, indicatia cronologica oricind verificabila. Autobiografia Amintiri din copilarie (ed. a II-a) insa nu se raporteaza decit la dimensiunile timpului subiectiv, a carui suveranitate constituie, poate, o forma a "razvratirii" fiintei impotriva sensului unic de evolutie a timpului: scrisul, textul, reprezinta materializarea dorintei spiritului de a-si ridica existenta deasupra uitarii si de a smulge virsta de aur a fiintei de sub teroarea cuvintului "sfirsit".