„Strabunica mea, Olga Gigurtu, Amama, cum ii spuneam eu, locuia la fiica ei, Valerie Chiru, bunica mea, in casa din Calea  Dorobantilor 21 (daramata in 1968, pentru a lasa loc noii aripi a A.S.E.-ului). Am cunoscut-o putin, aveam 4 ani cand a plecat in lumea celor drepti. Dar stiu ca era mandra de mica stranepoata si ma punea sa dansez in fata invitatilor ei. Avea jour fixe de doua ori pe saptamana.

De la bunica mea stiu ca Olga Gigurtu era amorezata jusqu’au bout des ongles de sotul ei, Generalul Petre Gigurtu, pe care il insotea in deplasarile militare, fara sa se teama de lipsa confortului si de oboseala.

Era, se pare, extrem de sociabila, generoasa, inteleapta si ingaduitoare cu oamenii, calitati preluate de fiica ei, Valerie. Olga a fost o femeie frumoasa, eleganta, foarte cultivata, romantica, picta, canta la pian, era prietena cu Emil Garleanu. Era extrem de cocheta si se pare ca, desi implinise 75 de ani, un domn ar fi glumit: «daca Doamna General o cere, merg cu ea pana la capatul lumii!».

Am citit amintirile strabunicii inca din copilarie, eram fascinata de ele si imi doream nespus sa-i seman. Ma bucur astazi ca aceasta carte atat de draga mie prinde din nou viata.” ALEXANDRA VALLIMARESCU, stranepoata autoarei

„Amintirile si-au pastrat intreaga prospetime si putere de evocare. Cititorul de azi are in fata, vie si expresiva, o lume bogata, mandra, care a stiut sa-si traiasca viata din plin. Cei care au sansa sa viziteze urmasi ai boierilor de odinioara mai pot admira resturi ale stralucirii din trecut: un serviciu Limoges, o cupa Faberge, o statueta de Romanelli, un covor caramanliu... Chiar proza isi pastreaza interesul, ca mostra a lecturilor rastimpului spre care ne indreptam tot mai des si cu nostalgie gandurile – La belle epoque.” GEORGETA FILITTI