Realitatea ofera tot ce este necesar pentru a scrie un roman, nu este nevoie de imaginatie, remarca Balzac. Pe acelasi considerent m-am decis sa redactez aceasta carte. Subiectul ei este rodul experientelor personale; nimic exagerat, minimalizat, dramatizat sau romantat. Am apelat la memorie (la notele de jurnal), retraind fiecare moment, uneori cu tristete, alteori cu bucurie, dar niciodata cu regrete. Nu de ceea ce facem trebuie sa ne para rau, ci de ceea ce nu facem. Nu reactivitatea la nimicnicie trebuie sa ne sperie, ci indiferenta, ignoranta, nepasarea, frica sau lenea. Volumul vizeaza, cu precadere, perioada crizei economice 2009-2012, iar locatia, institutia care ii cuantifica efectele: Institutul National de Statistica. Lucrarea abordeaza mai putin criza economica, ci, cu precadere, pe cea morala, in care administratia romaneasca se complacea. Oricum, prima, dupa opinia mea, era conscinta celei din urma. Personajul principal al cartii este un proaspat functionar public. Fara sa fi lucrat in sectorul bugetar, a venit animat de principiile intalnite in cel privat. Insa avea sa constate cu stupoare ca, la stat, eficienta cheltuielilor si evaluarea performantei erau inlocuite cu risipa si coruptia, la pachet cu promovarea delatiunii si a nepotismului. Faptul ca si-a manifestat stupefactia cu voce tare l-a transformat in inamicul superiorilor sai. Subiectul acestei carti este doar o mostra de climat organizational din administratia romaneasca. Fiind pasionat de trecut, mi-am propus sa consemnez o fila de istorie, o radiografie a administratiei centrale romanesti din perioada primei crize economice a secolului XXI. Si, nu in ultimul rand, sa expun povestea unui tanar ce dorea sa-si depaseasca conditia intr-un climat ostil excelentei. Sunt constient ca n-am fost singura victima a unui climat ori unicul observator al unei mentalitati. Ultimele trei secole ale istoriei noastre au fost marcate de cateva personalitati impinse spre asemenea demersuri. - Autorul