Luni catre marti

 

Bate vantul. Matura intunericul. Cineva striga, Rex! O portiera se tranteste peste un drum sau deschide un drum. Cat sa se fi scumpit lumina electrica? Imi lipsesc geamurile luminate de la ora 5. Ceaiul, pachetul pentru serviciu, calcatul unei camasi pe care mi le imaginam in bucatariile blocurilor vecine. Un huhurez de cartier, fara sa ma mai infricoseze ca alta data, buhaie ceva de marti. Aseara era luni si tot gasise ceva de zis. Alarma de masina suparata de vreo atingere. De om sau de vant. Sau de prevestirea cucuvelei. Glasurile celor de la salubritate amestecate de vant cu gunoaiele. Trebuie sa ai urechea fina ca sa izolezi un sunet care sa-ti faca bine si sa te incurajeze ca iar e zi, dupa ce a fost noapte si e inca viata si inca mai sunt oameni dispusi sa continue.