Antroponimia basmului romanesc este un volum care isi propune sa prezinte specificul denominatiei diverselor personaje care populeaza basmul fantastic romanesc (fiinte umane, fiinte mitologice, animale fantastice din bestiarul folcloric si alte creaturi caracterizate de polimorfism si trasaturi inerent umane), investigandu-le din mai multe perspective.

 

Structurata in patru parti, lucrarea exploreaza in primul capitol lumea taramului de basm si actul numirii, in integralitatea sa, prezentand modul si criteriile in care personajele dobandesc nume si functiile pe care acestea le detin, sondand motivatiile din spatele numelor. Capitolul al doilea propune o tipologie inedita in cercetarea folclorica a personajelor basmului, intrucat aceasta are la baza criterii onomastice si motivari de tip cultural-institutionale, cultural-religioase, biologice si calificative-sociale si ilustreaza o serie de structuri ierarhice in care acestea se inscriu. Cea de-a treia parte analizeaza aproape exhaustiv informatiile de natura gramaticala degajate din analiza numelor personajelor, raportate la semnificatiile lexicale, conturand doua aspecte importante si distincte ale interpretarii numelor literare: modul de formare a numelor si structura lor si investigarea acestora in legatura cu actul denominativ. Ultimul capitol vizeaza aspecte ce tin de perechea contrastiva reprezentata de traditie si creativitate si examineaza intocmai acest raport in denominatia personala folclorica masculina si feminina, demonstrand, in acelasi timp, ca numele este o marca a identitatii personajului.