Pot spune că prima mea experiență cu cărțile de dezvoltare personală a fost una neașteptat de bună. Cam plină de termeni medicali și farmaceutici (nu mai zic de notele de subsol), dar a meritat. Aici, autorul îți prezintă: în ce perioadă istorică se naște prima oară anxietatea, cum a fost ea privită de-a lungul timpului, care sunt părțile bune (dar și rele) ale anxietății și cum poți să "te împaci" cu ea.

O carte care nu ajută atât din punct de vedere practic, ci mai mult în procesul de a înțelege anxietatea din punct de vedere social, istoric, filozofic, genetic și psihologic. O lectură interesantă, o recomand, mai ales pentru cei care vor să aprofundeze și să încerce să înțeleagă această tulburare care domină majoritatea populației globului în zilele noastre.

Aceasta poveste personala despre frica,speranta si cautarea liniștii interioare mi-a fost de mare ajutor atât în plan personal cat si profesional întrucât am absolvit Psihologia si acum sunt masterand si imi pregătesc lucrarea de dizertație despre anxietate in relatie cu pandemia.

Intr-o abordare similara cu magistrala anatomie a depresiei, facuta de Andrew Solomon, Scott Stossel investigheaza, de pe pozitiile pacientului dar si ale jurnalistului documentarist, amprentand subiectiv si oglindind obiectiv cele mai recente studii, cel mai frecvent simptom psihiatric si elementul turnant pentru numeroase tulburari psihiatrice ale societatii contemporane: anxietatea.

Anxietatea nu este o inventie noua, de fapt, ea este un tovaras al evolutiei omului de la originile sale (un pret platit pentru capacitatea noastra de a planifica, de a ne proiecta in viitor si, implicit, a antrena un raspuns emotional in acest sens), insa ea a fost conceptualizata in functie de epoca traversata. Astazi, putem sa privim anxietatea din mai multe unghiuri: o reactie biologica declansata intr-un moment nepotrivit, un rezultat al unei perceptii eronate asupra lumii, o expresie a conflictelor psihice nerezolvate, o expresie a conditiei umane confruntata cu o libertate fara garantii si certitudini. Scott Stossel ne invita sa sondam istoria anxietatii, a strategiilor biologice si psihologice de a o trata, sa intelegem impactul profund si persistent pe care il poate avea asupra vietilor noastre (mai ales atunci cand suntem tentati sa ii minimalizam importanta), sa intelegem posibilele ei surse (biologico-genetice dar si de mediu) si sa reflectam, la final, asupra celor doua pozitii inca disputate in ziua de astazi: facem abuz de medicamente din cauza unei tolerante prea mici la frustrare (incurajand industria de resort sa produca mai mult si sa promita mai mult), am ajuns sa folosim diagnosticele si psihofarmacologia in scopuri aproape psiho-cosmetice sau e firesc sa gasim cele mai simple si la indemana solutii pentru a ne ameliora cat de putin anxietatea, vazuta ca simptom perturbator si problematic? Raspunsul nu este deloc simplu dar este nuantat de Stossel prin dubla sa calitate, de pacient care a suferit (la fel precum copiii lui) de anxietate toata viata, dar si de documentarist serios care cauta sa inteleaga si sa asume puncte de vedere diferite.