Cu un subiect neobisnuit-portar la un cimitir,cartea te poarta prin viata unei femei cu un destin trist,parasita de la nastere,avida de iubire si care isi gaseste linistea intr-un loc unde oamenii se duc pentru odihna vesnica.Se citeste pe nerasuflate....

Imi place cum scrie Valerie Perrin.

Violette Toussaint este o femeie uimitoare. Desi a avut dela inceput o viata plina de incercari razbate singura si reuseste sa gaseasca frumosul in tot ce o inconjoara.Orfana fiind stie ca “daca e cuminte poate ra,mane la familia in caree crescuta, dar aceste familii renunta mereu la ea, asa incat la majorat se angajeaza intr-un bar unde il intalneste pe Philippe Toussiant, un barbat foarte frumos,cu care pleaca si traiesc impreuna , apoi au o fetita Leoninne, iar cand fetita are trei ani se casatoresc. E obisnuita ca sotul ei sa nu lucreze , sa nu faca nimic, sa fie mereu in aventuri cu diferite femei. Dar ea ii ramane credincioasa si niciodata nu se gandeste sa il paraseasca. Din nefericire , la sase ani ai micutei, aceasta aflata intr-o tabara , moare asfixiata din cauza unui boiller stricat, si apoi in incedndiul de dupa. Durerea este de nesuportat pentru mama ei, si abia dupa o perioada lunga de timp revine la viata, dar cu gandul ca nu stie exact care e cauza reala pentru care fiica ei a murit. Acelasi gand il bantuie si pe Philippe, dar nu comunica unul cu altul pe aceasta tema si fiecare incearca sa descopere adevarul. La inceput sunt paznici la o bariera , dar la un moment dat aceste posturi se desfiinteaza si ei se muta ca paznici ai unui cimitir, unde de altfel este si mormantul fiicei lor, desi ca urmare a incendiului din aceasta copila nu a mai ramas nimic care sa poata fi ingropat. Cartea descrie pe tot parcursul viata unui paznic de cimitir, impreuna cu ceilalti angajati: gropari, preot. Etc. La cimitir vine multa lume, Viollette ii primeste , de multe ori le ofera cate un ceai sau ceva de mancare. In timp cunoaste cunoaste fiecare alee a cimitirului, morminte, povesti despre cei ingropati acolo. Intalnirea cu Julien Seul ii deschide pofta de viata si afla din jurnalul mamei acestuia despre dragostea dintre mama lui, Irene, si un avocat Gabriel Prudent. As scrie mai mult dar nu am spatiul, recomand aceasta carte

Minunata carte, am citit-o pe nerăsuflate! Atat de frumos scrisă, recomand din toată inima!!

Ce descoperire interesantă a fost Valerie Perrin pentru mine, cu scriitura ei delicată și apăsătoare în același timp. M-a scos din realitatea personală și m-a purtat cu blândețe prin povești pline de nostalgie și acceptare.

Apa proaspata pentru flori prezinta treptat cititorului evenimentele din trecutul personajului principal, o portarita/ ingrijitoare de cimitir, iar povestea este spusa de o voce foarte calda.

Daca ar fi sa ma gandesc la o metafora care sa caracterizeze aceasta carte, cred ca aceasta ar fi: povestea e ca un dans de vals in care sunt adaugate elemente spondane de tango.

O carte interesanta care te face sa meditezi si asupra altor aspecte ale vietii

O carte cu adevărat interesantă care te ține cu sufletul la gură până la final.

”Apă proaspătă pentru flori” este un roman mereu proaspăt despre trădare, suferință, amăgire și perpetua căutare a iubirii. Romanul are o tristețe care parcă alunecă din fiecare cuvânt, din fiecare pagină. Uneori, pentru anumite persoane, iubirea vine când nu o mai putem primi, când suntem frânți. Nu numai acțiunea se petrece într-un cimitir, sufletul este uneori ”un cimitir”. Recomand cu tărie acest roman.

Marturisesc ca aceasta carte m-a impresionat profund! Totul: actiunea, stilul de a scrie, traducerea perfecta, m-au facut sa nu o pot lasa din mana. Nu am citit niciodata (iar eu citesc enorm!) o carte atat de deosebita. Violette este un personaj aparte!

O carte de o sensibilitate aparte! Oferă un răspuns la întrebarea: "Cum mergem mai departe, după ce am pierdut o ființă dragă sufletului nostru?"

Spoiler: după lacrimi, vine și speranță!