„Imbratisarea, prin credinta contemplativa, a bucuriei vietii viitoare daruieste o mare fericire, iar telul vietuirii pamantesti devine mai limpede. Toata aceasta existenta plina de osteneala devine mai usor de indurat intru rabdare, intru nadejdea ca e aproape sfarsitul, cand rasplatirile rabdarii ne vor face nu numai sa uitam aceste necazuri, ci chiar sa ne para rau ca nu am suferit mai mult. In mijlocul tuturor nefericirilor si nestatorniciilor vietii, nu e lesne sa filosofezi asupra lucrurilor ceresti, insa in acele ragazuri care sunt date de incercarile caii vietii, este de trebuinta sa vorbim despre cele ceresti si sa cerem staruitor dobandirea fericirii intru Imparatia lui Dumnezeu”.