Ardelencele
Ardelencele
Pentru mine, Ardealul este format din orase mici. Ceea ce ma fascineaza la orasele mici sunt podurile caselor despre care mi-am inchipuit mereu ca adapostesc prafuite cufere, sipete, casete din lemn pictate cu flori si inimioare pline cu scrisori de dragoste neexpediate vreodata, jurnale intime, caiete cu poezii scrise de-a lungul vremii de preotese, profesoare, invatatoare, functionare sensibile si suferind profund din dragoste. Si astazi, daca ai apucat sa citesti macar o pagina din cartea lui Al. Cistelecan, Ardelencele, mi se pare lipsit de delicatete ca, atunci cand vezi o femeie frumoasa intr-un oras mic transilvan, sa nu iti imaginezi ca poarta in suflet o poveste de dragoste nefericita.
Nu stiu cate poduri a apucat sa cerceteze pana acum Al. Cistelecan si nici din cate orasele din Ardeal. Un lucru e cert: cercetarile, "sapaturile” sale prin manuscrisele din poduri imi confirma intuitia. Oricum, Ardelencele lui Al. Cistelecan este o carte admirabila. O carte atat de frumoasa si de parfumat scrisa, incat, marturisesc, nu o data mi-a trecut prin cap gandul ca, atunci cand a nimerit in vreun pod cu cufere, sipete si casete din lemn pictate cu flori si inimioare in care nu se gasea niciun manuscris, Cis, contrariat, s-a asezat la o masuta sub o grinda prafuita, a ridicat o tigla ca sa aiba lumina, si a inventat el insusi un nume, o biografie nefericita si a scris acolo el insusi zeci de scrisori de dragoste neexpediate, jurnale intime si caiete cu poezii. - Ion Muresan
Descrierea produsului
Pentru mine, Ardealul este format din orase mici. Ceea ce ma fascineaza la orasele mici sunt podurile caselor despre care mi-am inchipuit mereu ca adapostesc prafuite cufere, sipete, casete din lemn pictate cu flori si inimioare pline cu scrisori de dragoste neexpediate vreodata, jurnale intime, caiete cu poezii scrise de-a lungul vremii de preotese, profesoare, invatatoare, functionare sensibile si suferind profund din dragoste. Si astazi, daca ai apucat sa citesti macar o pagina din cartea lui Al. Cistelecan, Ardelencele, mi se pare lipsit de delicatete ca, atunci cand vezi o femeie frumoasa intr-un oras mic transilvan, sa nu iti imaginezi ca poarta in suflet o poveste de dragoste nefericita.
Nu stiu cate poduri a apucat sa cerceteze pana acum Al. Cistelecan si nici din cate orasele din Ardeal. Un lucru e cert: cercetarile, "sapaturile” sale prin manuscrisele din poduri imi confirma intuitia. Oricum, Ardelencele lui Al. Cistelecan este o carte admirabila. O carte atat de frumoasa si de parfumat scrisa, incat, marturisesc, nu o data mi-a trecut prin cap gandul ca, atunci cand a nimerit in vreun pod cu cufere, sipete si casete din lemn pictate cu flori si inimioare in care nu se gasea niciun manuscris, Cis, contrariat, s-a asezat la o masuta sub o grinda prafuita, a ridicat o tigla ca sa aiba lumina, si a inventat el insusi un nume, o biografie nefericita si a scris acolo el insusi zeci de scrisori de dragoste neexpediate, jurnale intime si caiete cu poezii. - Ion Muresan
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Cofan Alunita
04/03/2023 14:26
Achiziție verificată
Dintre toți criticii ardeleni și bănățeni, Al. Cistelecan îmi place cel mai tare. Este un rafinat lector semantic al poeziei din orice generație, lucru care nu se poate susține despre N. Manolescu, acuzat de multe ori că nu are antene pentru poezie și că, într-un cuvânt, ratează receptarea ei. Încă nu am citit cartea cumpărată, dar dacă ea este, și cred că este, asemnătoarea articolelor critice citite de mine în Echinox, Vatra și Familia, atunci nu este decât o plăcere amânată. Ca să vă faceți o idee despre inteligența critică a lui Al. Cistelecan să vă spun pe scurt despre cum a influențat destinul creator la lui Marin Sorescu. Într-un articol din anii 70 din revista Echinox, el remarcă faptul că Marin Sorescu de la o vreme se paștisează, își paștișează stilul de succes. Adică se cam repetă în poezia lui o rețetă de succes (începută cu Singur printre poeți, continuată cu Moartea ceasului și Tinerețea lui Don Quijote), o poezie a scenariului în poantă ironică, dublat de o reflecție asupra existenței și a lucrurilor din jur. Al. Cistelecan a dat tonul, după care au început și alți critici să remarce acest lucru. Ei, bine, M. Sorescu un om foarte deștept (care scria și el cronici foarte inteligente), și-a dat seama că lucrurile chiar așa stăteau și că ajunsese...manierist. Drept urmare, și-a schimbat modul de a face poezie în La Lilieci. Și acum, cinstit vorbind, cine nu ar vrea să vadă poziția unui critic bărbat, Al. Cistelecan, despre literatura feministă, care a făcut să curgă atâta apă pe gârlă, pardon! atâta cerneală?
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
