TRILOGIA CARE A INSPIRAT CEL MAI PREMIAT SERIAL AL ULTIMILOR ANI.

    Scandal dupa scandal. Un excelent spectacol. Dupa ce a ajuns in varful puterii, nou alesul prim-ministru Francis Urquhart se confrunta cu o criza politica ce ar putea duce la caderea guvernului. Luand masuri drastice ca sa-si salveze viitorul politic, el se confrunta cu un obstacol neasteptat: idealistul si foarte hotaratul rege care vrea sa-si puna in practica ideile. Urquhart pregateste un plan in care sa expuna activitatile scandaloase ale unor membri ai Curtii regale, insa caderea acestora ar putea duce si la prabusirea monarhiei.

    "Cu un prieten ca Michael Dobbs, cine are nevoie de dusmani? In ale scrisului, Dobbs e un strengar cu tupeu, iar cartile lui atrag prin autenticitate. Oamenii adora asta." - The Times
    "Michael Dobbs are o abilitate nefireasca de a prezice viitorul. O lectura fascinanta care da fiori Palatului Buckingham." - Sunday Express
    Fragment din romanul "Atac la rege" de Michael Dobbs:

    “Stamper fu urmatorul care rosti cateva cuvinte. Erau destule vesti rele.
    - Patru puncte, Francis.
    - In fata?
    - In spate. Escalarea situatiei cu regele ne-a facut mult rau. Patru puncte si ne miscam in directia gresita.
    Urquhart isi plimba limba de-a lungul buzelor subtiri.
    - Dar tu, Algy? Ai adus si tu o galeata cu laturi sa mi le torni in cap?
    Cand Urquhart se intoarse spre trezorierul partidului, trebuira sa se stranga mai tare unul langa altul pentru ca specialistul in finante avea putin peste un metru cincizeci si erau nevoiti sa faca un efort ca sa-l auda in salonul plin de zumzetul conversatiilor. Spre deosebire de ministrul de Finante si de Stamper, acestuia nu i se spusese nimic referitor la planurile pentru alegeri anticipate, dar nu era nici el prost. Cand un trezorier e intrebat cum un partid care traieste dintr-o descoperire de cont ar putea sa stranga zece milioane de lire in graba, stie ca se pregateste ceva. Se uita la ceilalti cu o figura grasuta si imbujorata, lungindu-si gatul cat sa-i poata vedea.
   - Nu se poate. Atat de repede dupa alegeri si imediat dupa Craciun, chiar inainte de-a intra in recesiune... N-as putea sa strang zece milioane de lire tot anul, daramite intr-o luna. Sa fim realisti, de ce ar vrea cineva sa imprumute atatia bani unui partid cu o majoritate slaba care va fi si mai slaba?
    - Ce vrei sa spui? intreba Urquhart.
    - Imi pare rau, Francis, ii explica Stamper. Mesajul te asteapta probabil pe birou. Freddie Bancroft a murit in dimineata asta.
    Urquhart cantari vestea cu privire la disparitia colegului de prin zona lui. Nu era chiar o surpriza. Bancroft fusese un cadavru politic de ani buni si era timpul sa-i vina randul.
    - Pacat, cu cat a castigat? Urquhart facu un efort pentru a lasa o pauza intre cele doua ganduri. Stiau cu totii ce il preocupa, anume ca titlurile dramatice din presa cu privire la alegerile locale aveau obiceiul de a crea o noua stare la nivel national, de obicei impotriva guvernului, ceea ce ducea la sacrificarea ritualica a candidatului partidului aflat la guvernare.
    - Nu destul de mult.
    - La naiba!
    - O sa pierdem. Si cu cat intarziem mai mult, cu atat mai rau va fi.
    - Primele mele alegeri locale ca prim-ministru. Nu-o sa fie o recomandare grozava pentru mine, nu-i asa? Speram sa fiu locomotiva care conduce partidul, nu sa fiu strivit sub rotile ei.”