Manuscris castigator al concursului de debut AdLittera „Incubatorul de Condeie” – sectiunea poezie – editia 2014
„Bagdad, capitala devastata a Irakului. Si «Bagdad» – capitala unei combustii ontologice care pare a urmari, prin arheologia poeziei, ipostazierea intr-o stare de maxima vulnerabilitate, splendoare si vinovatie a acelor lucruri care sunt la limita vizibilitatii, amalgamand realitatile (sociale, istorice, existentiale, memoriale etc.) intr-un nod al autodemolarilor si al infrarealitatilor beligerante. Index de ecouri instinctive: tropismele lui Nathalie Sarraute si anti-escapismul via Aktionsgruppe Banat. Iulia Modiga debuteaza puternic si transant, cu transfigurari germanice pe linie experimentala, cu rigoare lingvistica si cu o atitudine imagistica cu totul extrateritoriala in contextul actualelor poetici romanesti.“ (Liviu G. Stan)
„Mi-ar fi greu sa detectez motivele care au condus-o pe Iulia Modiga spre poezie. Datele ei oficiale – doctoranda in sociologie, mastera unui site unionist si mama unui baiat crescut frumos – nu lasau loc banuielii ca Iulia ar avea si preocupari lirice. Uite insa ca un sambure, ascuns bine pana acum, a irumpt intr-un volum de poezie care, sunt convins, va starni interesul criticilor literari, pe care, insa, ii desfid de pe acum daca vor accesa tagul «poezie feminina» si nu vor recunoaste ca in «Bagdad» e poezie pura si simpla, scrisa nu din ambitia de a incropi vreun manifest sau de a promova, in subsidiar, cine mai stie ce idei, ci din placerea de a imagina si a formula tot ce-i trece prin minte Iuliei. Au facut vreodata poetii altceva?“ (Dumitru Badita)
„Poezia Iuliei Modiga din acest volum se naste din notatii frante si rapide, din inregistrari neutre ale unor stari acute de disperare si revolta, din jocuri lingvistice, din ambiguitati cautate, din ciocnirea unei sensibilitati exacerbate cu un cotidian agresiv, dintr-o luciditate sentimentala iesita din comun, din mici iluminari personale, dar si din fel de fel de expresii scanteietoare memorabile, precum «usile se deschid in exterior»; «oameni in camasa alba de zapada»; «respiram ca sub apa»; «din crestet in talpi sarma ghimpata»; «de-atunci ritmul cardiac isi strange genunchii la piept in slow motion/ precum troleele care trec pe bd. Stefan cel Mare cand efectueaza o vizita Merkel sau Biden»; «ma asez in praf intr-o prelungire de mesteacan/ altadata ai fi suflat si ar fi disparut tot». Daca ar fi sa-i caut un nume acestei poezii rascolitoare, i-as spune ca e o poezie a asteptarii dupa ce nu mai ai niciun fel de asteptari.“ (Dumitru Crudu)
„Iulia Modiga scrie o poezie in care detaliile cotidiene primesc profiluri ferme, fundamentale, privind mereu spre un celalalt absent. Dar acest celalalt din volumul «Bagdad» este pentru poem o ocazie de a contura deopotriva stari politice si personale. Uneori celalalt este poezia («copiii etnobotanici si mascatii o conduc pe ultimul drum»), alteori celalalt este partenerul unei plastice discutii despre putere si istorie (unde «pestisorii inoata cu ciocane sa sparga», iar «Bruce Lee plange pentru ca si regii plang cateodata»). Versurile Iuliei nu cunosc ambiguitatea: «macar am crescut un caine/ care nu te cunoaste/ care te-ar sfasia/ la o simpla comanda». Reusita cea mai de seama in «Bagdad» tine de claritatea cu care este decupat un spatiu personal intre atatea detalii care au pretentia ca sunt mai importante decat noi. Si, de acolo, poezia Iuliei Modiga organizeaza apararea fara sa cedeze.“ (Razvan Tupa)
