Cautand inregistrari ale lui Mircea Ivanescu, redactorii acestei carti audio (si initiatorii pretioasei colectii in care sunt recuperate vocile marilor nostri scriitori) […] au descoperit, neasteptate, nemaisperate, aceste cateva inregistrari din perioada 1969-1974 (datorate lui Ion Draganoiu si Luciei Negoita) care s-au alaturat celor doua documente deja disponibile, din 1998 si 2001 (datorate Lilianei Ursu).

In 1969, poetul citeste repede, repede, ca sa scape, parca, mai ales ca se aude undeva, in fundal, cineva care, de cateva ori, il indeamna ferm: „mai tare!”. Apoi, in inregistrarile ulterioare, vocea e tot mai linistita, apare o segmentare deliberata, un soi de frumoasa lentoare care se potriveste atat de bine poeziei lui sincopate, cu paranteze multe, suspensii, ambiguitati.

Vocea lui Mircea Ivanescu nu e una „de poet”, e o voce alba, fara nici o strategie: a unui om care nu citeste versuri, ci povesteste fapte, intamplari si amintiri, intr-un fel neobisnuit, ca si cum povestitul ar fi, inainte de orice, o forma de gandire cu multe ramificatii si bifurcari care nu se opresc nicaieri, pentru ca fac parte din „poemul continuu” (despre care ii vorbise candva si prietenul lui, Leonid Dimov).

Sa-l citim si sa-l ascultam pe Mircea Ivanescu, sa vedem cum „se imparte-n esenta” lui „in astfel de figmente, pe care baumgarten/ le rosteste armonic in cercul teoriei”, de pilda, sa privim aceasta poezie ca pe un „un pom rasfrant intr-o intamplare verzuie, adunata la radacina lui din vreo ploaie care isi suie lumina intoarsa pe trunchiul lui”. Sa-l privim pe Mircea Ivanescu „ca si cum ne-am ridica ochii, si fata fiintei care ne sta in fata, ne este deodata dezvaluita. S-o facem sa povesteasca.” Sa-l facem sa repovesteasca, in mintea noastra, iar si iar, pentru ca sa-l intelegem mai bine, pentru ca sa ne intelegem mai bine...
(Fragmente din prezentarea "Splendoarea dens-fulguranta" si incercarea de a fi fericit de Simona Popescu)

Sumar CD
Mircea Ivanescu, Biografii imaginare

1. „..Biografii imaginare...” [intro]; 2. MOPETE sI TIMPUL PIERDUT; 3. MOPETE sI FICTIUNILE; 4. BUFETUL TERMITA; 5. UITAREA; 6. SCENA IN PARC; 7. IMPOTRIVA LUI FABRICIU [CUM POATE INCEPE]; 8. INSERARE [GEORG TRAKL]; 9. AMINTIRE PENTRU LA VARA 10. INSERARE IN COPILARIE; 11. „E vorba de un poem care ar urma sa aiba 127 de randuri...”[intro]; 12. [POEM FARA TITLU]; 13. CU PRIVIRE LA SIGHIsOARA; Bonus: 14. ‚,revin la… o obsesie a mea: la cat mai sincer” (extras din emisiunea „Convorbirile de joi”, 5 februarie 1970, realizator: Ion Draganoiu).