„in noua sa carte, poetul Eugen Evu viseaza nuntile primordiale, «vuietul miocen» — ca un zgomot de fond universal cauta si extrage emotii, decantabile, in preajma sanctuarelor si prelucilor — padurile sacre dacice sau in «umbrifagele vise» — invoca ruinile... in ansamblu, si aici filonul este evident, natura este vazuta ca o desfasurare de semne si corespondente misterioase, hieroglifice"... Petru POANTA, „Steaua'', nr. 9, 1983

„Poetica lui Eugen Evu e un mod de a intemeia lirismul pe stari si simboluri esentiale ale memoriei colective, uneori tonul este profetic, pentru el versul este un efort vizionar, poezia se face «spargand lumini cu tampla prin cuvinte»... Imaginile sunt incarcate cu memorie istorica, versurile contin un dolorism specific poetilor transilvaneni, sentimentul etnic este resimtit a scara cosmica, precum in poezia lui Goga"... Alexandru HORIA, Aur heraldic, Editura Cartea Romaneasca, Luceafarul, 1987

„Desi nu are obsesii tematice si se apropie cu egala dezinvoltura de orice motiv liric, exista cateva nuclee semantice care-1 atrag intr-o mai mare masura: energestimul ardelenesc, Imblanzit de o unda elegiaca si patosul introspectiv, tintind o identificare de sugestie mesianica; in ceea ce priveste evocarea matricei transilvanene, dictiunea e calma si grava; in spatiul introspectiei tonul se schimba, gravitatea ardeleneasca e insotita de un halou, de o fina acolada de umor muntenesc"... Laurentiu ULICI, „Romania Literara”, iulie 1986