Isus a descris Biserica si influenta acesteia asupra lumii cu ajutorul unor metafore revelatoare. Intr-adevar, Biserica primara plina de Duhul Sfant a dovedit o putere si o profunzime spirituale care au transformat cultura. Nu permiteti bisericii dumneavoastra sa fie mai prejos! Folosind metafora podului pentru „influenta irezistibila” – sau i², cum a numit-o –, Robert Lewis demonstreaza cum poate sa devina biserica o veriga puternica si foarte solicitata intre cer si pamant in comunitatea dumneavoastra. 

    In aceasta carte antrenanta si stimulativa, Lewis relateaza intamplari si impartaseste experiente si lectii din partea Fellowship Bible Church cu scopul de a arata: 

    - ce presupune reconectarea bisericii la comunitate;

    - moduri practice de construire a „podurilor incarnationale”;

    - relatari adevarate despre i² in actiune;

    - cum sa extindem efortul i² prin noi parteneriate si initiative;

    - exigentele unei biserici din secolul al XXI-lea.  

    Fragment:

 

      “Mary Ann Turner: gasirea unei lucrari proprii 

    La inceput, Mary Ann avea senzatia ca nu-si gaseste locul nicaieri. Sotul ei, John, dorea sa faca parte dintr-un grup Common Cause pentru organizatia „Habitat for Humanity", o lucrare care ii implica pe laici in construirea de case pentru familiile defavorizate. Insa ea nu se pricepea nici macar sa bata un cui. Cu ce-ar putea fi de folos? Si, sincer vorbind, nici nu prea o entuziasma ideea de a se duce in zona centrala a orasului Little Rock, unde se construiau majoritatea caselor prin proiectul Habitat. Stia cum arata cartierele acelea. Era ca si cum te-ai duce direct in gura lupului.

    Insa i-a ramas in minte o vorba a unuia dintre pastorii nostri: „Daca vrei sa fii acolo unde este Dumnezeu, trebuie sa-ti iei ochii de la cele ce te inconjoara." Si asa a si facut. Mary Ann a inceput sa se intalneasca si sa interactioneze cu persoanele care locuiau in casele Habitat, discutand cu ei despre retete de mancare, bebelusi si starea vremii. Nu dupa mult timp, a inceput sa isi ia si copiii cu ea.

    John si sotia lui au observat in scurta vreme ca unele dintre familiile ajutate de proiectul Habitat isi lasau casele sa se deterioreze treptat, la scurta vreme dupa ce se mutau in ele. Pana atunci ei locuisera mereu ca chiriasi si nu intelegeau pe deplin responsabilitatea de a avea o locuinta ca proprietate personala. Nu stiau pe cine sa sune daca aveau o problema, nici cum sa faca diverse reparatii.

    Impreuna cu un alt cuplu, John si Mary Ann au luat hotararea de a pune bazele propriului lor grup Habitat Common Cause, avand o tinta diferita: aceea de a ajuta familiile sa isi pastreze in stare buna casele, odata construite.”