La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, boema artistica si literara bucuresteana se afla in plina verva creatoare. Poeti, scriitori, publicisti, oameni de litere, caricaturisti, actori dezbat idei, cauta forme noi de exprimare si se inspira masiv (sau se grabesc sa imite, spun gurile rele!) de la modelul francez.

 

Printre acestia, Dumitru Karnabatt, care, cateva decade mai tarziu, in anii 1940, va scrie despre aceasta generatie de fronda literara prin lentila usor prafuita, dar colorata de un umor ingaduitor, a nostalgiei.

 

Nu e o pagina de istorie - nici macar de istorie literara, caci autorul are tactul de a se dezice de pedanteria unei cronologii prea exacte. E insa o fermecatoare pagina de viata, abil surprinsa de penita ascutita a lui Karnabatt, care recreeaza "ecoul vibrant si saltaret al spiritului bulevardier" dintr-o epoca magica in care, mergand spre Sarindar, puteai in orice clipa sa te intalnesti cu nea Iancu, iar poeti saraci precum un soarece de biserica imprumutau cativa banuti pentru o seara la santan... - Claudia Draganoiu