Culegerea de comentarii aici infatisate a insotit un sir de 31 de emisiuni la Radio Romania Muzical intre 1 februarie si 30 august 2005. Tema ciclului era prezentarea unei integrale a Operei enesciene. Desigur, o integrala in adevaratul sens al cuvantului va fi trebuit sa cuprinda eventual si cele cateva zeci de lucrari si fragmente de lucrari ale autorului scrise pana la 16 ani. Noi am preferat sa pornim de la opus 1 – Poema Romana – si, epuizand lucrarile numerotate de autor, ca si piesele instrumentale de concurs nenumerotate, dar publicate de Enescu (flaut, viola, harpa cromatica, trompeta), am adaugat zece alte titluri, fie piese originale (precum Impromptu concertant, Sonata „Torso” ori Trio-ul in la minor), fie piese recuperate din schite sau intregite in baza schitelor (exemplu: poemul vocal-orchestral Isis, Simfoniile a IV-a si a V-a). Ceea ce a dus totalul la aproape 50 de titluri, aratand de fapt adevaratele dimensiuni ale Operei. Si, inca o data, a fost vorba de „integrala” intr-un sens destul de relativ si mai degraba pragmatic. Chiar si intre piesele mai tarzii s-ar fi putut oferi cateva titluri in plus, nu multe, evident, dar sa zicem: Quartettsatz (1906) sau fragmentele orchestrate din Suite chatelaine (1911).

 

Enescu a scris nu putin, cum ii placea sa afirme, ci mult, chiar foarte mult, daca luam in considerare si numarul proiectelor ne-duse la capat. Tipologia sa artistica nu e foarte diferita de cea a lui Mihai Eminescu, de la care de asemenea ne-au ramas sumedenie de lucrari neterminate. Acestor imensi artisti fantezia lor debordanta le-a oferit mai mult decat puteau desavarsi.

 

Nivelul la care am mentinut comentariile este cel al iubitorului de muzica fara vreo pregatire speciala. (selectiuni din Cuvantul introductiv semnat de Pascal Bentoiu)