Culegerea de comentarii aici infatisate a insotit un sir de 31 emisiuni la Radio Romania intre 1 februarie si 30 august 2005. Tema ciclului era prezentarea unei integrale a Operei enesciene.
Desigur, o integrala in adevaratul sens al cuvantului va fi trebuit sa cuprinda eventual si cele cateva zeci de lucrari si fragmente de lucrari ale autorului scrise pana la 16 ani. Noi am preferat sa pornim de la opus 1, Poema romana, si, epuizand lucrarile numerotate de autor, ca si piesele instrumentale de concurs nenumerotate, dar publicate de Enescu (flaut, viola, harpa cromatica, trompeta), am adaugat zece alte titluri, fie piese originale (precum Impromptu concertant, Sonata "Torso" ori in la minor), fie piese recuperate din schite sau intregite in baza schitelor (exemplu: poemul vocal-orchestral Isis, Simfoniile IV si V). Ceea ce a dus totalul la aproape 50 de titluri, aratand de fapt adevaratele dimensiuni ale Operei. si, inca o data, a fost vorba de "integrala" intr-un sens destul de relativ si mai degraba pragmatic. Chiar si intre piesele mai tarzii s-ar fi putut oferi cateva titluri in plus, nu multe - evident, dar sa zicem: Quartettsatz in Do (1906) sau fragmentele orchestrate din Suite chatelaine (1911). Nivelul la care am mentinut comentariile este cel al iubitorului de muzica fara vreo pregatire speciala. Am pastrat forma initiala, pentru a nu lua din spontaneitatea exprimarilor, fie ele oricat de sintetice. - Pascal Bentoiu

Editia de fata reproduce volumul aparut in urma cu 10 ani sub indrumarea si pe cheltuiala autorului. In prezeta editie, ne-am rezumat la omogenizarea unor numerotari ale lucrarilor enesciene, mici actualizari de ordin lingvistic si la adaugarea unor note de subsol pe care le-am coniderat necesare pentru a facilita utilizarea lucrarii, modificari pentru care am avut acordul autorului. La cererea autorului, am conservat ortografia qu din cuvinte precum quartet, quantet, aquarela sau quasi. Speram ca lucrarea de fata va fi, la fel ca precedenta, un instrument util tuturor celor care doresc sa se familiarizeze cu opera marelui compozitor.

Fragment:

"Legenda pentru trompetă şi pian

Cu Legenda pentru trompetă pian, ultima din cele patru piese scrise spre a fi propuse concurenţilor, la Conservatorul din Paris, Enescu se menţine la nivelul înalt (pentru categoria acestui gen de compoziţii) atins prin lucrarea pentru violă şi pian.
Terminată în decembrie 1906, Legenda oferă o muzică foarte personală, deci foarte enesciană, ferm caracterizată melodic şi complexă armoniceşte. Alternează pasajele lente, de nuanţă elegiacă, şi cele mai rapide, solicitând intens abilităţile instrumentistului, şi demonstrând perfecta cunoaştere a posibilităţilor tehnice specifice.
Multe lucruri nu ar mai fi de spus, însă doresc, totuşi, să atrag atenţia asupra preferinţei lui Enescu pentru timbrul şi calităţile speciale ale emisiunii la trompetă, preferinţă dezvăluită în diverse rânduri, însă cu osebire în lucrări mult posterioare, precum de pildă în Simfonia a V-a (schiţa finală e din 1941), sau, încă mai caracteristic, în lungul solo încredinţat acestui instrument în partea a III-a a Simfoniei de cameră din 1954. Pe aproape o jumătate de secol, predilecţia aceasta nu se dezminte, iar Legenda din 1906 este doar prima treaptă a urcuşului către patetica mărturisire din ultima compoziţie a Maestrului."