Volumul este redactat in Editie Jubiliara si contine admirabile reproduceri dupa picturi originale. Gabriel Liiceanu, experimentand febril intre exotic si patriarhal, amestec periculos si suculent de senzatii fruste si surprize inclasabile, Bejing, Paris si Caracal conciliate spectaculos, cu panasul de rigoare. Mihai Oroveanu, elaborat, dictatorial si gingas, atent la ornamentica. La semitonuri si sub-gusturi, fara sa neglijeze, la momentul oportun, percutia proteinei radicale. Mircea Dinescu, in sfarsit, invadator, viguros, acut, capabil, pe neasteptate, de delicateturi narcotizante, de arome sub-luminale, dar si de viraje scurte, cu energice schimbari de registru, de natura sa produca sub cerul gurii multicolore explozii.

 

Aceasta carte apare si apare si apare si ne gindim ca nu va disparea niciodata sau macar in acest secol in care inca putem vorbi despre noi ca despre fiinte pofticioase; a fost editata prima data acum 15 ani si consideram ca acum avem un jubileu. 

 

Editura isi aduce aminte ca lucrarea  bucate vinuri si obiceiuri romanesti este urmarea unei viziuni a etnoculinarului romanesc, pe care vestitul scriitor si om de tele-viziune Radu Anton Roman a avut o umblind intr o vara prin satele prafuite ale patriei. Scrierea a coincis cu o larga cercetare documentara care a hranit bogat si suculent si emiunea de la ProTv si a mingiat timp de 7 ani duminica de duminica pe romanii nostalgici, si pe cei curiosi, si pe cei rafinati, si pe cei ce se uitau in jur sa gaseasca o formula identitatara cu care sa impace mai usor. Facind atit de mult timp asta, in felul lui constiincios, vesel si dezmvolt, Radu anton Roman a umplut, cu statura sa imensa, acea "sectiune a patrimoniului cultural national imaterial" pe care o vedea la baza existentei poporului roman, puternic legat de pamantul lui. 

 

Aniversam o fapta importanta a unui om important.

Ion Bansoiu

Radu Anton Roman a fost inzestrat cu toate darurile creatorului baroc si ale consumatorului expert, el face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importanta a unei bucurii este comentariul. "A gati e a scrie. Nmici o senzatie nu e deplina, daca nu devine cuvant. Voluptatea de a povesti o mancare si de a construi, in jurul paharului, zglobii piruete lirice justifica si amplifica placerile casei. Neobisnuita este investitia de efort, de salahorie, la care consimte R.A.R. pentru a documenta jubilatia. Bucataria e biblioteca, arhiva, laborabor. Siestea e activitate de cercetare. Ponciful unitatii de grant a expresiei culinare autohtone in jurul sarmalelor si mititeilor, se spulbera pentru a face loc unei diversitati feerice. Adevarului canonic i se substituie, salutar, sarbatoarea adevarurilor multiple, culese in fiecare sat, pe fiecare vale, ograda cu ograda. Suntem in plin postmodernism - vor spune cativa universitari famelici. As! A se slabi! Suntem in plina traditie, in tot ce are ea mai exuberant, mai firesc si mai apetisant", conform lui Gabriel Liiceanu. Volumul reprezinta o invitatie concreta la cunoastere precum si  la aprecierea hranei, dar de asemenea, poate fi un cadou exclusivist tuturor celor indragostiti de viata frumoasa.