Fragment din cartea "Caderea dragonului. Seria Solzii dragonului" de L. R. Lam:

"Sorin statea in pozitie de drepti in timp ce oaspetii lui Girazin se plimbau prin stralucitoarea sala de licitatie.
Isi forta trasaturile sa fie impasibile, cu mainile relaxate langa arme. Recunostea cateva chipuri din Cetate, in ciuda vopselelor sau mastilor. Drakini si negustori care erau capabili sa se gandeasca la fragmente de zei ca la nimic altceva decat articole de vanzare.
Sorin ajunsese la acel conac chiar in seara aceea, dandu-se drept un alt paznic angajat pentru sarbatoarea lui Girazin. Isi purta adevarata ei fata, desi ochii ii erau intunecati de rimel, iar sub sapca o peruca ascundea tonsura aspra a preotului. Pe masura ce toata lumea se aseza, ochii ei s-au indreptat spre Magnes. Era ciudat sa-L vada imbracat in altceva decat vesmintele de preot sau haine negre simple. Sa-i vada parul lung si trasaturile schimbate. Isi lasase ochii la fel, desi nu se uitase in directia ei. Nici macar o singura data.
Ar fi trebuit sa se fi obisnuit cu asta pana acum.
Palmele ii erau umede.O alta insarcinare. Un alt test.
Fiecare oaspete a primit un evantai pe care era pictat un animal, pentru a licita. Evantaiele fluturau ca niste aripi, trimitand o adiere slaba peste fetele ofertantilor. Oamenii murmurau unii la altii, emotia era palpabila.
Girazin a sosit ultima, fara graba, la brat cu comisarul de licitatie. Vaduva se schimbase, rochia Ei era in nuanta cenusiu-purpurie a unui porumbel indoliat. Sorin nu l-a recunoscut pe comisar, dar a presupus ca era platit corespunzator pentru tacerea lui la evenimentul din aceasta seara.
Comisarul de licitatie si-a ocupat locul la amvon, soaptele din public sporind intr-un crescendo.
- Stimatii oaspeti ai lui Sar Ulla Girazin sunt bineveniti in aceasta seara, a spus el. Invitam la licitatii pentru mai multe artefacte exclusive ale divinitatii si antichitatii. Si, desigur, nu trebuie exagerat faptul ca voi, dragii mei sar-i, nu ati fost niciodata aici in seara asta. In seara asta, noi toti nu suntem decat umbre.
Un chicot scazut a trecut prin multime. Se bucurau de jocul ilicit la fel de mult ca de sansa de a detine un fragment de divinitate. Sorin si-a inclestat maxilarul, apoi l-a fortat sa se relaxeze. De ce Magnes nu confiscase pur si simplu relicvele ? De ce sa mai treaca prin aceasta farsa? Raspunsul a sosit imediat: pentru ca mai exista si altceva pe care voia sa-l afle. Sau cineva pe care El il incuraja. Ochii lui Sorin s-au ingustat, cercetand multimea.
-Primul obiect este un fragment din coasta unui dragon."