Dupa ce a stricat adevarata eternitate, omul a cazut in timp, unde a izbutit, daca nu sa prospere, cel putin sa traiasca: sigur e ca s-a obisnuit cu noua lui conditie. Procesul acestei caderi si al acestei deprinderi se numeste Istorie. Dar iata ca-l ameninta o alta cadere, a carei amploare e inca greu de apreciat. De data asta el nu va mai cadea din eternitate, ci din timp; si a cadea din timp inseamna a cadea din Istorie.