Volumul de fata se constituie din patru incursiuni exemplare in lumea absurdului totalitar, surprins cu instrumentele precise ale unui mare scriitor.

 

Calaretul cu soim, tabloul care impodobeste salonul contelui Ciano din casa de vanatoare de la Lezha, in Albania, declanseaza un funest si inexplicabil sir de violente, iar blestemul sau ii loveste intai pe fascistii italieni si apoi pe mai-marii regimului comunist de la Tirana. Cu Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, in fata oglinzii unei femei, Iarna la cafeneaua Riviera si Zborul cocorului patrundem in intimitatea aparatului represiv albanez care macina, printre monstruoasele sale roti dintate, constiinte si destine. Scrise la persoana intai, aceste ultime trei proze au toate ingredientele fictiunii lui Ismail Kadare: claritate, putere de analiza si un sarcasm inegalabil si amar.

Titlul de vicerege ii amintea in dimineata aceea de tristetea reginei Albaniei care, conform informatiilor secrete, parasea in momentul acela tara impreuna cu regele. In seninul crud al diminetii, cand natura respira liber si insasi tristetea reginei parea ceva inaltator, era dispus sa creada ca esecul reginei fusese necesar pentru ca destinul sa-l rasplateasca cu acel titlu.

Atractia lui pentru ea fusese inevitabila, chiar din prima clipa cand se intalnisera. Totul era stralucitor, luxos, fin si ambiguu. Contractul de casatorie intre cel mai aspru rege al Europei, albanezul Zogu, si cea mai frumoasa regina a sa, unguroaica Geraldina. El, ministru de externe al Italiei, principalul martor. Inelele stralucitoare in la.casurile de catifea. Gatul de lebada al contesei de 22 de ani. Mustata scurta si galbena a regelui si ochii lui reci, straini, ca de gheata, o gheata bolnava, cum isi spusese mai tarziu.

I se paruse naturala apropierea lor erotica, atractia unuia pentru celalalt. El, ginerele Ducelui si conte, ea contesa, si intre ei un rege balcanic impenetrabil. Iar daca. in ochii acestuia aparea cand si cand o scanteiere periculoasa, care arata ca acest monarh salbatic, ranit in doua atentate, prima data in parlament, a doua oara in fata operei din Viena, era din rasa acelora care, in asemenea situatii, te ucid cu mana lor, asta facea si mai irezistibila atractia."