Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

-50% la 1.000 de titluri

siii TRANSPORT GRATUIT

la TOATE comenzile peste 50 lei!

Profita acum!
Close

Calatoria oamenilor cartii

De (autor): Olga Tokarczuk

4
(7 reviews)
Calatoria oamenilor cartii - Olga Tokarczuk
Rasfoieste

Calatoria oamenilor cartii

De (autor): Olga Tokarczuk

4
(7 reviews)
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
• Autor distins cu Booker Prize International pentru literatura
 
A ascuns Cartea intr-un loc ce i s-a parut creat in acest scop: intr-un defileu de munte, unde pustnici in cautarea singuratatii isi construisera o mica manastire. Lor le-a incredintat Cartea, promitindu-si ca se va intoarce abia dupa ce ii va fi pregatit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese sapte oameni intelepti si demni si impreuna cu ei intemeie Fratia, ce avea sa se ocupe de reformarea lumii si de pregatirea acesteia pentru schimbarea ce urma sa vina. Dar in planurile marete ale lui H.R.C. interveni, cum se intimpla de obicei, istoria. Se facura doua razboaie unul dupa altul, aparura noi reformatori... Incepura persecutiile, se aprinsera rugurile. Privind stelele si cercetind proprietatile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevar, dar apoi anulau totul in fata noilor camere de tortura ce apareau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fata brazdata de zbirciturile amaraciunii. Inainte de a se stinge, cu mina tremurinda, intocmi pe un petec de hirtie harta muntilor in care ascunsese Cartea, cu speranta naiva ca marea involburata a istoriei se va linisti, iar oamenii se vor ocupa in cele din urma de ceea ce este mai important. - Olga Tokarczuk


Fragment din cartea "Calatoria oamenilor cartii" de Olga Tokarczuk:

"Flacara lumanarilor lasa sa se vada un peisaj deschis si norii de furtuna de dincolo de orizont. Era ca si cum lumina ar fi deschis o fereastra ascunsa in perete, prin care se putea vedea inserarea si apropierea furtunii nocturne. Pe partea stanga a celui ce privea, in prim-plan, se afla o grota. Interiorul ei se pierdea in intuneric. In fata intrarii in pestera statea o femeie zvelta, diafana, intr-o rochie deschisa. Avea o piele neobisnuit de palida, si parea fie ca doarme, fle ca arata asa cum arata lunaticii: cu ochii pe jumatate inchisi, fata linistita, insa fara a exprima ceva in mod deosebit. Femeia tinea in mana delicata un snur sau mai degraba o sfoara, de care era legat un balaur ce statea la picioarele ei. Poate ca ar fl trebuit sa fie infricosator, dar in infatisarea si pozitia lui, in inclinarea supusa a capului era ceva ce te indemna sa-l privesti mai curand ca pe un caine. Desi avea gheare, aripi membranoase si o coada mare, tepoasa, era balaur doar cu numele. In realitate, amintea de un animal de casa, chiar putin neajutorat. Nici sfoara care-l lega de mana femeii nu trimitea cu gandul la simbolul sclaviei, ci mai degraba la legaturi de docilitate si de supunere benevola. Din partea dreapta a imaginii, unde se afla o padure deasa, venea un cavaler. El statea pe un imens cal alb, iar coiful ridicat ii dezvaluia doar fata tanara si indarjita. Ochii ii erau plini de manie, iar pe obraji inca nu-i dadusera tuleiele. Tanarul ridica lancea si strapunse gatul zmeului. Picaturi de sange de un rosu inchis se scurgeau pe nisip. Balaurul in agonie incerca sa-si intinda aripile si atunci se vedeau pete, asemenea celor de pe spatele unei buburuze uriase.
Tabloul facea impresia ca nu fusese terminat. Scena prezentata parea ca nu se poate termina astfel, ca isi are continuarea undeva aproape. Din cauza neincheierii ei si a lipsei unei solutii care sa poata fl acceptata, imaginea facea o impresie cutremuratoare.
- Cine-i aceasta? De ce-i permite sa ucida sarmanul animal? Este Sfantul Gheorghe? - intreba Veronica soptit.
- Da, e Sfantul Gheorghe, iar aceasta-i printesa pe care, dupa cum spune legenda, a rapit-o balaurul si a inchis-o in pestera. Sfantul Gheorghe ucide in balaur tot raul si pacatul lumii.
Veronica se apropie de tablou si o privi cu atentie pe femeie.
- Printesa aceasta nu pare a fi deloc incarcerata. Ea este cea care il supune pe balaur. Un astfel de balaur n-ar putea face rau nimanui. Mai degraba cavalerul acesta...
- Aveti dreptate - interveni de Berle. - Pentru ca imaginea aceasta nu este o prezentare fidela a legendei. E doar o variatie artistica pe aceasta tema. Domnule de Chevillon, de unde aveti tabloul?
- L-am adus din Italia. Are peste doua sute de ani. E un Uccello."
Citeste mai mult

-5%

21.80Lei

22.95 Lei

Sau 2180 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
• Autor distins cu Booker Prize International pentru literatura
 
A ascuns Cartea intr-un loc ce i s-a parut creat in acest scop: intr-un defileu de munte, unde pustnici in cautarea singuratatii isi construisera o mica manastire. Lor le-a incredintat Cartea, promitindu-si ca se va intoarce abia dupa ce ii va fi pregatit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese sapte oameni intelepti si demni si impreuna cu ei intemeie Fratia, ce avea sa se ocupe de reformarea lumii si de pregatirea acesteia pentru schimbarea ce urma sa vina. Dar in planurile marete ale lui H.R.C. interveni, cum se intimpla de obicei, istoria. Se facura doua razboaie unul dupa altul, aparura noi reformatori... Incepura persecutiile, se aprinsera rugurile. Privind stelele si cercetind proprietatile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevar, dar apoi anulau totul in fata noilor camere de tortura ce apareau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fata brazdata de zbirciturile amaraciunii. Inainte de a se stinge, cu mina tremurinda, intocmi pe un petec de hirtie harta muntilor in care ascunsese Cartea, cu speranta naiva ca marea involburata a istoriei se va linisti, iar oamenii se vor ocupa in cele din urma de ceea ce este mai important. - Olga Tokarczuk


Fragment din cartea "Calatoria oamenilor cartii" de Olga Tokarczuk:

"Flacara lumanarilor lasa sa se vada un peisaj deschis si norii de furtuna de dincolo de orizont. Era ca si cum lumina ar fi deschis o fereastra ascunsa in perete, prin care se putea vedea inserarea si apropierea furtunii nocturne. Pe partea stanga a celui ce privea, in prim-plan, se afla o grota. Interiorul ei se pierdea in intuneric. In fata intrarii in pestera statea o femeie zvelta, diafana, intr-o rochie deschisa. Avea o piele neobisnuit de palida, si parea fie ca doarme, fle ca arata asa cum arata lunaticii: cu ochii pe jumatate inchisi, fata linistita, insa fara a exprima ceva in mod deosebit. Femeia tinea in mana delicata un snur sau mai degraba o sfoara, de care era legat un balaur ce statea la picioarele ei. Poate ca ar fl trebuit sa fie infricosator, dar in infatisarea si pozitia lui, in inclinarea supusa a capului era ceva ce te indemna sa-l privesti mai curand ca pe un caine. Desi avea gheare, aripi membranoase si o coada mare, tepoasa, era balaur doar cu numele. In realitate, amintea de un animal de casa, chiar putin neajutorat. Nici sfoara care-l lega de mana femeii nu trimitea cu gandul la simbolul sclaviei, ci mai degraba la legaturi de docilitate si de supunere benevola. Din partea dreapta a imaginii, unde se afla o padure deasa, venea un cavaler. El statea pe un imens cal alb, iar coiful ridicat ii dezvaluia doar fata tanara si indarjita. Ochii ii erau plini de manie, iar pe obraji inca nu-i dadusera tuleiele. Tanarul ridica lancea si strapunse gatul zmeului. Picaturi de sange de un rosu inchis se scurgeau pe nisip. Balaurul in agonie incerca sa-si intinda aripile si atunci se vedeau pete, asemenea celor de pe spatele unei buburuze uriase.
Tabloul facea impresia ca nu fusese terminat. Scena prezentata parea ca nu se poate termina astfel, ca isi are continuarea undeva aproape. Din cauza neincheierii ei si a lipsei unei solutii care sa poata fl acceptata, imaginea facea o impresie cutremuratoare.
- Cine-i aceasta? De ce-i permite sa ucida sarmanul animal? Este Sfantul Gheorghe? - intreba Veronica soptit.
- Da, e Sfantul Gheorghe, iar aceasta-i printesa pe care, dupa cum spune legenda, a rapit-o balaurul si a inchis-o in pestera. Sfantul Gheorghe ucide in balaur tot raul si pacatul lumii.
Veronica se apropie de tablou si o privi cu atentie pe femeie.
- Printesa aceasta nu pare a fi deloc incarcerata. Ea este cea care il supune pe balaur. Un astfel de balaur n-ar putea face rau nimanui. Mai degraba cavalerul acesta...
- Aveti dreptate - interveni de Berle. - Pentru ca imaginea aceasta nu este o prezentare fidela a legendei. E doar o variatie artistica pe aceasta tema. Domnule de Chevillon, de unde aveti tabloul?
- L-am adus din Italia. Are peste doua sute de ani. E un Uccello."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
5
4 stele
2
3 stele
0
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

suntmariaaa 10/02/2021 21:00
In această Călătorie a oamenilor Cărții, distanța este percepută subiectiv, măsurându-se, mai curând, în nerăbdarea cu care aștepți să ajungi la destinație. Marchizul plecat în căutarea Cărții pierdute trăiește în avans fiecare etapă ce trebuie parcursă, având o perfectă reprezentare mentală a traseului. El călătorește deja înainte de a fi pornit la drum. Dar fiecare călător are măsura lui, în funcție de temperament și de structura sa interioară. Timpul destinat călătoriei poate să aibă, de aceea, porțiuni mai line sau mai febrile, secvențe destinate lumii profane și momente greu de depășit.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Schiopu Cristina6 08/02/2021 09:00
green icon awesome check Achizitie verificata
Super!
  • Like review icon 0
  • Add comments
cirtoajeteodor 13/01/2021 19:42
Paginile de analiză a sufletului feminin sunt rafinate, devoalând anumite secrete prin punerea lor în discuție, exact în felul în care de Chevillon luminează cu un sfeșnic un perete aflat până atunci în întuneric, pentru a scoate la iveală un tablou de Uccello, capodoperă renascentistă – „Tu descoperi acum ce s-ar cădea să acoperi”. Teama de îmbătrânire, cea mai intensă dintre spaime, este un secret al lui Polichinelle. Alte secrete sunt păstrate în continuare, din discreție, dar și din neputința de a distinge bine conturul de apă tulbure pe care-l ia frecvent sufletul unei femei care-și conduce viața după vise premonitorii.
  • Like review icon 0
  • Add comments
RAM 07/01/2021 19:50
Stilul cartii aduce oarecum aminte de Umberto Eco prin informatiile despre cadru pe care le cuprinde: teme filosofice ale momentului istoric al povestii, alchimie, arta; de Wittgenstein prin meditatiile asupra limbajului. Naratiunea nu este una surprinzatoare, dar e posibil ca aceasta sa fie construita in acest mod pentru a scoate in evidenta tema cartii - cunoasterea lumii.
  • Like review icon 0
  • Add comments
Îndemnuri din toate părțile: nu ești om dacă nu citești imediat acest roman. Degeaba faci recenzii, degeaba te dai star. Tolle lege!
  • Like review icon 0
  • Add comments
trandafirioana 19/12/2020 13:46
Câteva micronarațiuni inserate în pânza mare a cărții se pierd pe drum, destul de diluate fiind ca substanță epică. Sunt istorisiri care nu duc nicăieri. Cuvântul se oprește în loc, ori de câte ori se opresc și călătorii la vreun han, căutând vremelnic adăpost, un loc de odihnă și de refacere a planurilor total sau parțial compromise. Personajele care duc pe umeri aceste povestiri nu au viață lungă și apar în pagină episodic, aproape fără miză. Gauche este un astfel de personaj, căruia naratorul îi refuză, declarat, statutul de protagonist: „Gauche este în această poveste o apariție întâmplătoare. Nimic nu arăta că va lua parte la călătorie. El nu intra în plan” (p. 5).
  • Like review icon 0
  • Add comments
trandafirani 19/12/2020 12:00
În această Călătorie a oamenilor Cărții, distanța este percepută subiectiv, măsurându-se, mai curând, în nerăbdarea cu care aștepți să ajungi la destinație. Marchizul plecat în căutarea Cărții pierdute trăiește în avans fiecare etapă ce trebuie parcursă, având o perfectă reprezentare mentală a traseului. El călătorește deja înainte de a fi pornit la drum. Dar fiecare călător are măsura lui, în funcție de temperament și de structura sa interioară. Timpul destinat călătoriei poate să aibă, de aceea, porțiuni mai line sau mai febrile, secvențe destinate lumii profane și momente greu de depășit.
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one