Nascuta in Bucuresti, Romania, pe 17 aprilie 1982, si stabilita in Norvegia din 2006, Cristina Engstrom este o autoare pasionata, care considera scrisul o forma de terapie cu sinele. Cancerul, linistea mea este cartea sa de debut, in care ne dezvaluie cu o maiestrie narativa rar intalnita o calatorie dureroasa dar profund umana, dincolo de limitele suferintei si dezamagirii.

 

Fiecare pagina este marcata de o introspectie profunda si o reflectie ascutita asupra impactului traumei asupra dezvoltarii personale si emotionale. Intr-o proza care oscileaza intre confesiune personala si comentariu social, Engstrom reinvie experiente dintr-o copilarie marcata de neglijenta si abuz, prezentandu-le intr-o lumina care nu doar ca dezvaluie vulnerabilitatea, dar si forta umana de a supravietui si de a cauta sens intr-o lume adesea nemiloasa.

 

Cancerul, linistea mea nu este doar o relatare a durerii si a cautarilor interioare, ci si o poveste de rezilienta si renastere. Cristina Engstrom nu se limiteaza la simpla narare a experientelor sale; ea invita cititorii sa reflecteze asupra propriei calatorii personale si sa gaseasca in paginile sale o oglinda a propriilor dureri si triumfuri. Cu un stil de scriere evocator si emotional, Engstrom ofera o lucrare de referinta pentru oricine cauta sa inteleaga complexitatea umana dintr-o perspectiva autentica si profunda.

 

Nu e doar un act de curaj sa scrii despre abuzurile sexuale traite, sa-ti derulezi copilaria si adolescenta in fata unor oameni care te vor judeca, te vor pune la zid si vor adauga, poate, si partea lor de ura. Traumele puse pe hirtie au uneori puterea sa vindece. Palmele primite, insultele, privirile batjocoritoare si paturile spitalelor reprezinta un punct din care unii nu isi revin niciodata. Aveti in miini volumul unei vieti in care fictiunea nu exista. E realitate. Dura. Crunta. Nu sint povesti ieftine, cartea pe care tocmai ati ales-o nu are aripi, nici fluturi, nici zine. Cuprinde insa lacrimi, singe, tentative de sinucidere si extrem de multa luciditate. Este o banchiza autobiografica pe care autoarea incearca sa urce un public somnolent, sa-l indeparteze iremediabil de lecturile facile si de finalurile previzibile ale literaturii de consum. - Paul Gabor

 

Nu de putine ori am sustinut ca scrisul este, in esenta, o forma profunda de terapie. Insa, in anumite cazuri, precum cel de fata, scrisul devine un act de exorcizare intensa si necesara. Autoarea noastra nu doar ca joaca rolul preotului care isi inalta cuvintele ca pe incantatii puternice, rostind fiecare silaba cu o precizie aproape sacra, dar isi asuma si rolul celui chinuit, care se zvarcoleste sub povara propriilor demoni, strigandu-si suferintele si neputintele. Aceasta carte este, fara nicio exagerare, un ritual complet de purificare. Nemilos, sever, pe alocuri atat de dureros incat te intrebi ce adancuri insondabile ale sufletului trebuie sa fi fost explorate pentru a gasi un sens in tumultul experientelor traite. Cu o rezilienta remarcabila, si o vointa de fier, autoarea nu doar ca a trait aceste momente cumplite, dar le-a si retrait, redandu-le sub forma unei autobiografii ce merge dincolo de limitele suferintei si ale dezamagirii. Rezilienta ei este un testament al puterii umane, o dovada ca din cele mai intunecate cotloane ale fiintei poate rasari o lumina creatoare. Cristina a facut ceea ce doar un adevarat scriitor poate face: a sculptat un roman din oameni si a insuflat viata povestilor, transmutand durerea in arta si suferinta in literatura nemuritoare. - Alex Andronic