Campana comunica permanent cu traditia literara si culturala, hranindu-si versurile si prozele, pe de o parte, cu numeroase citate oculte, perfect integrate in noile opere inclusiv prin intermediul rafinatei tehnici cinematografice, si, pe de alta parte, cu fragmente de ekphrasis ce creeaza un mozaic rafinat care individualizeaza stilul campanian in cadrul poeziei italiene din secolul trecut. Probabil ca cititorul acestor Canturi orfice, care contin experientele vietii ratacitoare si tulburate a autorului lor – spirit itinerant si european –, va dezvolta cu aceste creatii o relatie de tipul „dragoste si ura“, asemanatoare cu cea pe care Campana a avut-o intotdeauna si cu contemporanii sai, fapt care ar confirma rezistenta acestei opere peste veacuri si capacitatea ei de a dialoga cu prezentul. (FIORENZA CERAGIOLI)