Fragment din cartea "Carol al II-lea" de Adrian Cioroianu si Eduard Matei:

"La sfarsitul secolului al XIX-lea, Romania a profitat de contextul international, reusind sa devina un stat independent (in 1877) si un regat cu o dinastie puternica (in 1881). Dar, la inceputul secolului al XX-lea, zona Balcanilor dadea noi semne de agitatie. In octombrie 1912 a izbucnit Primul Razboi Balcanic - intre coalitia statelor Muntenegru, Bulgaria, Serbia si Grecia, pe de o parte, si Imperiul Otoman, de cealalta parte. Initial, Romania a adoptat neutralitatea. Conferinta de Pace care a pus capat conflictului s-a desfasurat la Londra, in mai 1913, dar a generat nemultumiri intre invingatori. Turcia, invinsa, urma sa cedeze toate teritoriile europene, mai putin Constantinopolul, Albania a obtinut independenta, dar Bulgaria s-a considerat inselata in asteptarile ei.
Rapid, nemultumirea Bulgariei s-a transformat intr-o "declaratie de razboi" la adresa fostilor aliati: in iunie 1913, armata bulgara a atacat armatele sarba si greaca. S-a declansat astfel cel de Al Doilea Razboi Balcanic. Cu un nou conflict in vecinatatea ei, Romania nu mai putea ramane neutra: mobilizarea armatei noastre a inceput in primele zile ale lunii iulie 1913, iar pe 10 iulie, Romania a declarat razboi Bulgariei. Armata romana, avandu-i in fruntea sa pe Regele Carol I, Printul mostenitor Ferdinand I si pe Principele Carol, a trecut Dunarea pe la Bechet si Corabia, pe un pod de vase, fara a intampina rezistenta din partea armatei bulgare. Peste o saptamana, trupele romane au ajuns la 20 de kilometri de Sofia - capitala Bulgariei fiind izolata, iar caile de comunicatie, taiate. Tarul Ferdinand al Bulgariei i-a solicitat Regelui Carol I oprirea inaintarii armatei romane."