NU RECOMAND.

Are multe pasaje care nu-s în regulă. Vezi la povestea despre haiduci, de exemplu, cum a scris despre femei:

„Numai că Andrii Popa, când a dat cu nasul de cele cinci sute de cadâne din seraiul turcului, le-a încărcat pe toate în căruțe și le-a trecut Dunărea înapoi în Țara Românească. Româncelor le-a dat drumul să se întoarcă pe la casele lor, însă cu străinele ce să facă? Le-a vândut ca neveste pe la oameni prin sate. [...] E adevărat că nici vorbă să-și aleagă ele soțul. [...] Eheei, vezi bine că nu era timp de mofturi pe vremurile acelea!”. Mofturi, wow!

Dacă vi se pare în regulă să citim fetițelor și băieților noștri așa ceva... Una e să prezinți situația istorică în mod obiectiv, alta e să arăți apreciere și admirație față de niște fapte reprobabile.

Sau: „Uneori, meșterii își făceau meseria chiar pe drum, afară. Potcovarii potcoveau caii, iar țiganii argintari migăleau inele pentru domnițe.” -- Putem să le spunelor romilor romi, așa cum e corect? „Țigan” înseamnă „sclav” la origine.

Nu mai zic de speciism -- exploatarea animalelor în efectuarea diverselor slujbe. Asta nu e ceva de care ar trebui să ne fie dor. Din nou, una e să prezinți fapte istorice, alta e să arăți apreciere și nostalgie.

Cu alte cuvinte, ideea cărții e bună (prezentarea meseriilor uitate), ilustrațiile frumoase, dar execuția textului lasă de dorit.

O carte minunata pentru copii mai marisori, dar si pentru adulti!

Aceasta carte ne aminteste de meseriile care se faceau cu mult suflet si rabdare.Este foarte educativa si fiecare meserie prezentata are un gand frumos pentru fiecare om.

De exemplu meseria de copist este prezentata asa de frumos si se incheie cu o intrebare profunda: putem copia ca model pe cineva din jurul nostru? sau am putea fi noi copiati ca model de OM pentru altii?

La meseria de croitor: cand cumparam o haina ne gandim la cel care o croieste?

Multe lucruri minunate si uitate am redescoperit in aceasta carte.