Jean de La Fontaine (8 iulie 1621â13 aprilie 1695) a fost un poet, dramaturg si prozator francez. A ramas cunoscut in istoria literaturii in special pentru fabulele sale. Familia sa facea parte din patura superioara a clasei de mijloc, fiind educat la colegiul din orasul Reimssi apoi la seminarul din Saint-Magloire. Dupa o perioada scurta si-a dat seama ca si-a gresit vocatia si a inceput sa studieze dreptul. Debutul lui Jean de La Fontaine in literatura s-a petrecut in 1654, prin publicarea unei comedii in cinci acte: "Eunucul", o prelucrare dupa Terentiu, dar care nu a avut succes. In 1664 ii apare primul volum de o reala importanta: "Contes" (Povestiri), cu care intra in atentia contemporanilor sai. In iulie 1664 a fost innobilat, primind un brevet de gentilom si intrand astfel oficial in serviciul ducesei de Orleans, Marguerite de Lorraine. In 1668 ii este tiparit volumul "Fables choisies" (Fabule alese), in 1669 "Les Amours de Psyche et de Cupidon", iar in anul 1670 ii este publicata cartea "Culegere de poezii crestine". Jean de La Fontaine a fost membru al Academiei Franceze.