Franz Kafka s-a născut pe 3 iulie 1883 la Praga, într-o familie de evrei. Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana. De-a lungul vieții a învățat ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat dreptul și și-a luat doctoratul, devenind avocat, însă preocupările sale au fost, înainte de toate, literare.

În 1909, Kafka a debutat cu o colecție de opt schițe („Contemplare”), publicate în revista literară Hyperion din München.

Personalitatea lui Kafka, cristalizată în primii ani ai maturității, frapează prin natura ei dihotomică, chiar paradoxală. Pe de o parte, scriitorul era perceput de apropiați ca un om altruist, inteligent, cu simțul umorului, reținut la vorbă, dar bun comunicator și recitator, plin de farmec. Pe de altă parte, scrisorile, jurnalul și operele sale dezvăluie o fobie copleșitoare față de oameni și o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge din cauza a ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală.

Dintre principalele sale lucrări amintim: „Metamorfoza”, „Un medic de țară”, „Marele zid chinezesc”, „Scrisoare către tata” etc. „Descrierea unei lupte” rămâne până astăzi una dintre cele mai enigmatice opere kafkiene.

Franz Kafka s-a stins din viață pe 3 iunie 1924, la 40 de ani, din cauza unor probleme grave de sănătate.