Dimitrie Cantemir a trait intre anii 1673 si 1723. A fost domnul Moldovei in doua randuri (martie-aprilie 1693 si intre 1710-1711) si un mare carturar al umanismului romanesc. Dimitrie a fost fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatalui sau in 1693, a fost proclamat domn, insa Poarta nu l-a confirmat in domnie. Printre ocupatiile sale s-au aflat si cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog si compozitor. A fost membru al Academiei de Stiinte din Berlin. S-a casatorit in 1699 cu fiica lui Serban Cantacuzino Voevod, Casandra (1681-1713). In opera lui Cantemir, influentata de umanismul Renasterii, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorica a Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea. Dintre principalele sale opere mentionam: "Divanul" sau "Galciava inteleptului cu lumea", scrisa in limbile romana si greaca si tiparita la Iasi in 1698, "Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago" ("Icoana de nezugravit a stiintei sacrosante"), in 1700, "Istoria Cresterii si Descresterii Imperiului Otoman" si "Descriptio Moldaviae" ("Descrierea Moldovei"), scrisa in latina (1714 - 1716), cand traia in Rusia, la cererea Academiei din Berlin. A murit in Rusia, la 21 august 1723 si a fost inmormantat intr-o cripta din biserica Sf. Nicolae din Moscova, construita dupa planurile sale.