Noul volum de poezie semnat de Mihaela Stanciu este impregnat de talentul si forta autoarei, trasaturi evidente ale fiecareia dintre cartile sale, dar si de o puternica nostalgie. Copilaria bintuie ca o fantoma nelinistita
casa surprizelor in care totul a devenit cunoscut, dar nelinistea de altadata se lasa retraita intens. Poeta isi cauta cu o sensibilitate dureroasa angoasele altei virste
dorm intr-o casa mare si nu ma mai sperie nimic/ nu mai e o casa a surprizelor/ de unde am iesit tirindu-ma in genunchi. Le regaseste cu voluptate trista in versuri simple, dar impresionante. Daca este adevarat ca nu marul poeziilor din carte este cel al anilor autoarei, textele ei apar marcate de o tinerete vibranta pe care are puterea sa si-o pastreze. -
Horia Garbea
Ciucas
ne aruncam in bataia vintului
ca ursii ce ne batusera carare
si le stricam amprentele
cu privirea incremenita la virful tinta
cit vezi cu ochii ai putea sa taci
cind te despart citeva ore de lumea care freamata
a Sarbatoarea Invierii
cu oua rosii si carnuri patrunse de aroma vinului
cit vezi cu ochii ai putea sa simti Lumina
care a rasarit din El si nu va disparea niciodata
aici nu bat clopotele, aici bate vintul
si in clatinarea din bataia lui ingenunchezi
ratezi un virf montan,
dar nu uiti de tinta unei chemari
ce poarta lumina iubirii Lui