Rolul lui Liviu Rebreanu in evolutia genului narativ in literatura romana este atat de mare, incat fara el o discutie asupra prozei romanesti moderne ar fi imposibila. Succesul romanelor lui se aduna din succesul nuvelisticii sale, unele piese conturand viitoarele universuri romanesti, altele rezistand autonom ca opere desavarsite, precum Catastrofa, Itic Strul, dezertor sau Ciuleandra. In proza scurta se afla universul primar al romanelor, scriitorul testand tipologii si conflicte ce urmau a fi dezvoltate in constructiile de proportii. Ceea ce frapeaza in marele univers al romanelor, se regaseste in povestirile si nuvelele sale. Nimbul tragic il aflam ,"in Rafuiala si in Ion, in Catastrofa sau in Padurea spanzuratilor, in Cantecul lebedei sau in Ciuleandra. E pretutindeni aceeasi magma incandescenta, indiferent daca ea se revarsa din craterul unui vulcan de mare eruptie ori din rabufnirea, de mai mic impact in mediu, a gheizerului" - C. Cublesan