Profesorul Ovidiu Popescu a perceput istoria asa cum putini au reusit sa o faca. I-a inteles resorturile didactice in cursurile animate despre arta, religie si cultura, a meditat si a sfatuit invatacei si colegi deopotriva, cu privire la dificultatile ori subtilitatile cercetarii trecutului cu uneltele grele, ascutite si temeinice ale limbilor vechi si ale paleografiilor, fara insa a pierde vreo clipa din vedere vocatia de capatai insuflata de Clio: aceea de poveste, de basm, de naratiune fascinanta care imbratiseaza cu afectiune parinteasca si nepartinitoare atat memoria afectiva a episoadelor din trecut, infrumusetate de atasamentul subiectiv al povestitorului, cat si cautarea neobosita a unor oglindiri limpezi a faptelor de mult petrecute, asa cum acestea s-au infaptuit intr-un plan obiectiv.

 

Lucrarea ce ni se odihneste acum in mana recupereaza tocmai acest univers narativ si afectiv al contactului cu istoria.

 

Textele reunite intre copertele acestui volum pot fi cel mai bine circumscrise conceptului de traditie istorica orala, naratiuni construite anonim ce-si trag seva din memoria filtranta a oamenilor si a locurilor in care acestia isi duc traiul. Protagonistul colajului de povestiri este Hunedoara, spatiul actualului oras, impreuna cu regiunea inconjuratoare, un bazin economic, social, demografic si cultural complex, forjat din fierul care-i scrie destinul inca de pe vremea dacilor. - Adinel C. Dinca