Povestea ce urmeaza este asemenea unui pahar umplut pe jumatate. Depinde de dumneavoastra sa spuneti daca el este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Singura concluzie a acestor pagini este si cea mai simpla: istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost altadata. Iar, pentru unii dintre noi, aceasta o face sa fie cea mai frumoasa poveste din toate cate exista.

 

Suntem oare condamnati sa fim la coada Europei? Sau, oare, avem o capacitate de regenerare uriasa, in masura sa ne salveze din greselile pe care le facem? Poate ca si astazi mai avem, totusi, o sansa.

 

Cum anume a ajuns Gheorghe Gheorghiu-Dej in fruntea comunistilor romani? Cat de playboy a fost Regele Carol al II-lea? Cum a fost posibil ca o tanara pe nume Catalina Toderiu sa intre in galeria eroilor nationali sub numele de Ecaterina Teodoroiu? De ce au venit in Romania presedintii Charles de Gaulle sau Richard Nixon? De ce Regina Angliei  l-a plimbat in caleasca regala pe Nicolae Ceausescu? Sau de ce s-a dus acesta din urma intr-o vizita in Iran, in chiar ultimele sale zile de viata?

 

Acestea si alte intrebari isi regasesc aici un raspuns.

 

Istoria e, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost. Iar pentru unii dintre noi, tocmai acest lucru o face cea mai frumoasa poveste dintre toate cate exista. – Adrian Cioroianu

 

Am incercat sa gasesc fiecarei povesti de aici cate o morala, dar nu pentru a fixa vreun adevar axiomatic – ci pentru ca, in lumea oamenilor, orice poveste (adevarata sau nu) poate oferi o lectie. Orice creatie a omului are lectia sau lectiile sale. Daca le invatam (sau nu) – aceasta este o cu totul alta poveste. – Adrian Cioroianu