Cele 21 de evadari ale locotenentului Alastair Cram. O poveste fascinanta despre curaj si staruinta din cel de-al Doilea Razboi Mondial

O noua poveste adevarata din cel de-al Doilea Razboi Mondial, Cele 21 de evadari ale locotenentului Alastair Cram este o cronica de razboi a experientelor lui Alastair Cram, stralucit relatate de autorul american David Guss.

Cram a fost luat prizonier in Africa de Nord, in noiembrie 1941, cand incepe o lunga odisee prin douasprezece lagare de prizonieri de razboi, trei inchisori ale Gestapoului si un azil. El a devenit un evadat in serie, incercand sa scape de urmaritorii sai de nu mai putin de douazeci si unu de ori. Reuseste sa fuga, in cele din urma, dintr-un lagar de prizonieri de razboi, in aprilie 1945.

Povestea lui Alastair Cram este una remarcabila, poate mai bogata pentru ca a ramas nespusa atat de mult timp... un roman care se numara printre cele mai bune carti de evadare. - Sunday Times

Un portret captivant al adevaratului curaj. - Sunday Express S Magazine

“Alti prizonieri se alaturasera de-acum echipei lui Wadeson ca sa indeparteze molozul din tunel. Chiar si Alastair, caruia nu i-a placut niciodata sa sape tuneluri, s-a oferit sa-i ajute. Dupa cateva ore petrecute in subteran, era si mai descumpanit de rolul atribuit. “Am fost obligat”, spune el, “sa le dau de veste sa nu mai foloseasca latrinele din complexul superior de teama ca ne-am putea ineca. Dupa o jumatate de ora, dejectiile au incetat sa se mai reverse asupra trupurilor noastre murdare si incleiate. Duhoarea era cumplita. Reusiseram deja sa inlaturam aproape tot molozul si eram ferm convins ca aveam sa ne terminam treaba pana la venirea schimbului nostru.” Era o dupa-amiaza de duminica si Poppet astepta la intrarea in el ca sa-l inlocuiasca. Deodata, zgomotul unei rafale de mitraliera a rasunat in intreaga fortareata. Alastair, aflat inca in galeria subterana, se temea ca nemtii descoperisera iesirea din tunel. Dar impuscaturile nu aveau nicio legatura cu munca lor. 

Doua ordonante iesisera din incinta castelului si sortau gunoiul sub privirea plictisita a unui paznic. Unul dintre ei i-a oferit neamtului o tigara, miscandu-se cu grija in asa fel incat paznicul sa se intoarca cu spatele spre cealalta ordonanta. Apoi, vazandu-i adanciti in discutie, prizonierul, un matelot pe nume Jack Tooes, a tasnit ca din pusca spre marginea padurii. Se afla deja la treizeci de metri departare cand l-a vazut paznicul si la aproape o suta de metri cand acesta a inceput sa traga. Santinelele din turnurile de paza au tras si ele. Dar era prea tarziu. Tooes se facuse nevazut in padure. O saptamana mai tarziu, a trecut granita in Elvetia, fiind primul prizonier care a reusit sa fuga din Gavi.”