O poveste emotionanta, poetica si tulburatoare despre un adolescent prins intre doua lumi. Caden Bosch e un adolescent ca oricare altul: merge la scoala, are prieteni, are pasiuni. Pana intr-o zi, cand, pe nesimtite, granita fina dintre realitate si imaginatie incepe sa se tulbure.
    Un roman captivant si plin de forta, care te bantuie chiar si dupa ce inchizi cartea, Challenger Deep este o capodopera a unuia dintre cei mai admirati scriitori de fictiune pentru adolescenti. Volumul a fost distins cu National Book Award for Young People's Literature si Golden Kite Award for Fiction.

    NEAL SHUSTERMAN este pe lista New York Times a celor mai bine vanduti scriitori si autor premiat, printre altele, al thrillerului Bruiser, al romanului pentru adolescenti The Schwa Was Here si a distologiei Unwind.

    Fragment din volumul "Challenger Deep" de Neal Shusterman:

    “76. Nicio cale sa-i pun capat
    Sunt prins intr-o conspiratie a conspiratiilor. Pe de o parte, eu si papagalul planuim o revolta. Nu atat din vorbe, cat din priviri. Clipiri clandestine cu singurul lui ochi bun. Desenele mele clocotesc de mesaje secrete pentru el. Sau, cel putin, asa isi inchipuie.
    Pe de alta parte, eu si capitanul uneltim pieirea papagalul. Si el imi face cu ochiul, cu singurul lui ochi bun, si-si impodobeste peretii cabinei cu ceea ce numeste „reprezentari vizionare ale capitan triumfator".
    — Nu dezvalui nimanui insemnatatea ascunsa a creatiilor tale, imi sopteste. Pe papagal il vom da de mancare lighioanelor din adancuri, asa cum sugereaza si desenele tale, si n-o sa afle nimeni.
    Stiu ca aceste doua urzeli se vor ciocni, precum materia si antimateria, anihilandu-ma in explozia lor, dar nu vad nicio iesire. Nicio cale sa-i pun capat. Se apropie, la fel ca monstrii care protejeaza misterele din Challenger Deep.

    77. Pata de petrol
    Actele de la spital sunt semnate. Pactul cu diavolul a fost incheiat. Doamna cu obraji umflati si ochelari mici cu lentile rotunde te priveste cu o bunatate falsa, dar indelung exersata.
    — O sa fie bine, puisor! zice ea, iar tu arunci o privire peste umar, intrebandu-te daca nu cumva vorbeste cu altcineva.
    Tu si parintii tai sunteti condusi intr-o alta aripa a spitalului. O aripa specializata. Parintii tai se tin strans unul pe altul. O singura fiinta cu patru ochi inlacrimati.
    Crezi ca esti impacat cu asta, fiindca inca privesti totul de la distanta, pana cand parintii tai se indreapta spre usa si-ti dai seama ca nu exista nicio distanta. Esti aici si esti pe cale sa ramai infricosator de singur. Esti pe cale sa fii tras pe sub chila, iar premonitiile se unesc intr-una singura si stii fara nicio indoiala ca urmeaza sa ti se intample ceva cumplit, tie, parintilor tai, surorii tale, prietenilor tai, mai ales tie, daca te lasa aici.
    Asa ca intri in panica. N-ai fost niciodata violent, dar acum viata ta depinde de cat de bine lupti sa te eliberezi. Soarta intregii lumi se va schimba daca nu vei fi oriunde altundeva decat aici.
    Dar ei sunt smecheri. Unsi cu toate alifiile. Asupra ta se napustesc, de nicaieri, barbati puternici, in uniforme pastelate. Te auca si te tin bine.
    —  Nu! Am sa fiu cuminte! N-o sa mai fac asa ceva!
    Nici macar nu stii ce-i ceva-ul ala, dar, orice ar fi, vei inceta sa-l faci daca nu trebuie sa ramai aici.”