Cum ar fi fost Romania daca la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial nu ar fi fost ocupata de Uniunea Sovietica? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Tutea si Mircea Vulcanescu intr-o frumoasa dimineata a anului 1971, la o cafea si o bere rece in Gradina Cismigiului? Exista oare vreun motiv pentru care Romania ar putea fi numita Gradina Maicii Domnului?

 

Eliadesc, scris cu pasiune, romanul lui Eugen Cadaru pare o continuare fireasca a prozei interbelice, in care se intilnesc personaje reale si fictionale si marile teme legate de timp, trecere, ritualuri. Atmosfera interbelica, reconstituita riguros in anii ’70 ai unui trecut alternativ, face ca personajele sa fie foarte veridice. Eliade, Cioran, Ionescu, Tutea si Vulcanescu prind viata in discutii care evoca operele lor sau in plimbari tihnite printr-un Bucuresti idealizat. Scris cu implicare si cu talent, Cismigienii lui Cadaru este un roman cu tema nostalgica si aspiratii innoitoare, construit atent si fermecator, cu eleganta estetica. - Doina Rusti

 

Eugen Cadaru face o figura singulara intre scriitorii de fantastica ai celei mai recente generatii prin felul in care introduce ruptura de sorginte fantastica in realitatea fictionala, abstractul «marii taine» fiind inlocuit de concretul exemplelor de interferenta a neobisnuitului magic cu realitatea cotidiana. O sursa pentru efectul estetic cu semnatura «Eugen Cadaru» este aceea ca salvarea rationalitatii nu se poate face fara acceptarea datului irational, «magic», realitatea completa neputind fi redata decit prin realism magic. Daca imi permiteti jocul de cuvinte, cel putin in cadrul generatiei sale, Eugen Cadaru este singurul cu acces magic la realitate. - Catalin Badea-Gheracostea, Observator cultural