Cartea sta sub semnul efortului de a surprinde existenta, tentand salvarea unora din momentele ei pe calea fixarii lor in expresie. Ea da seama astfel de incercarea de salvare prin scris, introdusa ca alternativa la mantuire de modernitate. Recursul la stilul fragmentar este tributar sperantei de a prinde nasterea gandului, de a capta in scris ideea intre momentul ivirii si organizarea ei in sistem. Din aceasta perspectiva, randurile de fata sunt momente ale unei minti atente la propriul mod de-a fi si la contextele ce-i provoaca fluxurile ideatice cotidiene. Cercetarea contextelor de gandire recurge si la o analiza a contemporaneitatii prin hermneutica propriei persoane, fiind astfel simultan intoarcere catre sine si catre ceilalti, in incercarea de-a surprinde ivirea eului in oglinda Alteritatii. Lucrarea este totodata rezultatul faptului de-a fi intrebator, al situarii unei bune parti din existenta in acest mod de-a fi.